Agricultură sub „acoperișul Maramureșului” • Gospodari moiseieni, la arat sub Pietrosul!

0
69

Urcând spre munte, am observat cu încântare că gospodarii din Moisei nu se uită după vremuri…nici măcar după vreme. Pe dealul Moiseiului, cu Pietrosul deasupra, înzăpezit, pe un vânt ce te îmbia să intri în casă, doi gospodari, probabil un Hojda și-un Tomoioagă, arau. Și nu oricum!
După ce că nu arau cu tractor, nici n-ar fi avut cum, probabil, la panta pe care lucrau, ci o făceau cu cal și cu plug, o făceau într-un stil ce părea dispărut. Aratul într-o brazdă, special gândit de strămoși pentru zonele în pantă. Odinioară, zona era celebră pentru că se cultiva alac, o specie foarte rezistentă de grâu și hrișcă, azi o delicatesă pusă pe masă mai cu seamă de fanii mâncatului ecologic și sănătos. În paranteză spus, cu hrișca adusă din țări asiatice, sunt foarte mari șanse să nu mănânce eco… absolut deloc. Ce spun gospodarii, în câte o pauză, când întorceau calul? Că nu se mai cultivă în zonă așa ceva, demult. Era un obicei interbelic, din perioada Foametei, când oamenii erau obligați să supraviețuiască cu ce puteau cultiva, și mai ales cu ce puteau cultiva în locuri mai dosite, să ne rechiziționeze agoniseala vreuna dintre armatele ce treceau prin zonă. Acum, sub Pietrosul, pe o climă ce te-ar încuraja să crești urși polari și țurțuri… gospodarii urmau să pună cartofi și morcovi.
„Atâta se face aici, cartofi și morcovi” – spune unul dintre ei. Într-adevăr, dincolo de un deal-două, în Săcel, odinioară, fusese o excelentă zonă pentru cultura cartofului, recunoscută la nivel județean.
Ceva mai încolo, o femeie septuagenară pregătea terenul pentru grădină. Gospodarii noștri s-au prins vârtos de dârlogi, respectiv de coarnele plugului și s-au pus pe treabă. O muncă ce se pierde, încet dar sigur…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.