Profesoara de limba și literatura română, Ancuța Roman, este din Desești, dar predă cu profesionalism și dăruire această materie, atât de necesară, copiilor de la Școala nr. 9 din Borșa. Marți, am avut privilegiul să asist, virtual (trăiască tehnologia) la susținerea lucrării pentru obținerea gradului didactic 1.
Ancuța, elevii ei și colegi din școală – la Borșa, iar comisia de evaluare, la Baia Mare. Se poate și de la distanță, și a fost chiar interesant. Profesorul îndrumător a fost conf. univ. dr. Delia Suiogan, iar președintele comisiei a fost prof. univ. dr. George Achim, de la Centrul Universitar Nord Baia Mare. Alături de domniile lor și inspectoarea de limba și literatura română, Valentina Todoran.
A fost un moment important, încă o treaptă în devenirea profesională a unei tinere profesoare. Care a obținut și la partea practică și la cea teoretică nota 10. Un 10 binemeritat. Și multe cuvinte de apreciere, nu doar a profesoarei, ci și a omului Ancuța Roman. Am citit cu atenție lucrarea și mi-a plăcut structurarea și punerea în relație a operei artistice a lui Slavici cu viața reală. La loc de cinste stând nu doar esteticul, ci și eticul și moralul, pelerinajul spre frumosul ființei, cum se exprimă Ancuța.
Unii poate ar crede că Slavici nu mai este în trendul contemporan. Dar cunoscând-o pe Ancuța și spațiul în care a crescut este de înțeles apropierea nu doar de scriitorul Ioan Slavici, ci și de omul Ioan Slavici. E adevărat că Slavici a trăit și a scris într-un alt timp și despre alt timp; dar și în timpul acela erau oameni cu calități și cu defecte, pe care prozatorul le-a ilustrat în opera sa. Și atunci, ca și acum, binele conviețuia cu răul, erau oameni buni și mai puțin buni, credincioși sau mai puțin, exista corupție, poate i se spunea altfel, existau avariție și dorință de îmbogățire, exista gura satului, de care era și este greu să scapi dacă intri în ea.
Am fost curioasă să văd cum îl percepe profesoara pe Slavici și de aici măiestria de a-l preda, de a-i face pe elevi să-l înțeleagă, să și-l apropie. Fiindcă, așa cum spuneam, lumea lui Slavici nu mai seamănă cu lumea celor „nevoiți” să-l studieze. Am ascultat cu atenție ce au spus universitarii băimăreni, colegii de la școala din Borșa, inspectorul școlar, care nu s-au zgârcit cu laudele, vorbind despre stăpânirea elementelor de metodica predării, despre tactul pedagogic, care trebuie să rezoneze cu mintea elevului. Vorbind despre arta de a preda lecția, ca metodă didactică, despre tradițional și modern în predare. Însușite și aplicate cu măiestrie de profesoara Ancuța Roman. Care știe foarte bine ce mult înseamnă receptarea lecturii și contribuția acesteia la dezvoltarea elevului.
Elevii școlii de astăzi au nevoie de literatură, de lecturi. O carte înseamnă o lume, un spațiu, trăire, experiență. M-au bucurat opiniile copiilor din spațiul borșean despre Slavici. Este și meritul profesoarei lor.
Felicitări Ancuța Roman, nu doar pentru temă și conceperea lucrării, ci și pentru ceea ce reprezinți tu ca om. Profesorul trasează linii în devenirea elevilor săi, iar liniile acestea înseamnă mult și din profilul omului de la catedră. Îți meriți locul la catedră și în sufletul oamenilor!
