LUMINI ȘI UMBRE, memorie și actualitate

0
58

O publicație de toată demnitatea profesională este LUMINI ȘI UMBRE. Revista Veteranilor din Serviciile Române de Informații. O citesc cu interes și apreciez fiecare număr, deoarece are articole extrem de interesante, documentate, scrise de specialiști, nume de prestigiu ale istoriei contemporane. În fruntea consultanților științifici este istoricul Ioan Scurtu, iar redacția condusă de col.(r) Hagop Hairabetian, are în componența ei generali de brigadă, generali maiori și colonei, în rezervă. Toți cu preocupări redutabile în domeniul istoriei, buni analiști ai fenomenului contemporan, mai puțin abordat de alte publicații. Autori de cărți reprezentative. Toate argumentele pentru a învesti încredere în conținutul revistei.
Mărturie stă și acest recent număr, 45, din acest an. Redacția este preocupată, să promoveze, cu consecvență, spiritul de demnitate și mândrie națională. Amintim câteva texte, care ilustrează tocmai acest demers atît de necesar în vremurile când se caută diluarea, dacă nu anularea, acestui sentiment, care, prin jertfe, ne-a ținut treji în istorie. Este adus în actualitate fenomenul brățărilor dacice, apelând la priceperea unui arheolog german, Barbara Deppert Lippitz, expert autorizat oficial, de peste 30 de ani, în cadrul Camerei de Comerț din Frankfurt. Participă la expertize cerute de guvernele unor țări, de către muzee, sau de colecționari privați. Lucrează pentru tribunalele care cer expertize, în unele procese care au ca temă obiectele de patrimoniu.
În dialogul avut cu Vladimir Brilinsky, primul administrator al Complexului muzeal Sarmizegetusa Regia, doamna Barbara afirmă: „După părerea mea, sunteți singura țară din Europa care are istoria scrisă în propriul aur. Și ăsta este un lucru rar și excepțional, de care puteți fi mândri.” Dar despre acest episod voi reveni, deoarece are elemente incitante, de noutate, despre istoria noastră veche. O poveste emoționantă despre Biserica de lemn din Albac scrie dr. Aurel V. David. Este evocat destinul tragic al unei biserici ortodoxe, sub stăpânire străină, epopeea salvării și refugierii ei, la sud de Carpați. Apoi implicarea istoricului Nicolae Iorga.
Ion I. C. Brătianu și soția lui, Elisa, au întreprins o aventură riscantă în Țara Moților, aflată în acea vreme în Austro-Ungaria, stat ostil României. Brătianu era ministru de interne al României, și a călătorit cu nume de împrumut. Biserica lui Horea a trecut Carpații, dusă pe sănii, fiind amplasată și reconstruită pe moșia Brătienilor, de la Florica. Mădălina Gavrea evocă povestea Ecaterinei Teodoroiu, pildă de devotament, vitejie și jertfă pentru pământul strămoșesc. Sunt urmăriți pașii spre un destin eroic, înrolarea ca ofițer în armata țării precum și jertfa supremă a Cătălinei. Un exemplu unic în istoria patriei. Cine dorește să afle amănunte despre Elena Lupescu, „femeia din spatele tronului României,” care l-a influențat pe regele Carol al II-lea, are la dispoziție documentarul col. (r) dr. Tiberiu Tănase.
Nu este ocolită nici Mișcarea Legionară, drumul de la putere la declin, expus într-un amplu articol semnat de doctorul în istorie, Puiu Dumitrescu Bordeiu. Sub sigla memoria profesională, generalul de brigadă (r) Vasile Mălureanu face un inventar documentat despre apărarea Ordinii Constituționale, care a fost, și rămâne, obiectiv constant al serviciilor române de informații. Autorul pornește expunerea de la Regulamentele Organice, apoi la domnia lui Cuza. Când au fost uneltiri și comploturi, iar anarhismul a devenit o problemă majoră pe agenda Serviciului Secret român. După venirea lui Carol I, guvernul a promovat o întărire a ordinii în țară. Apoi, după cucerirea independenței, sistemul național de informații s-a adaptat la dinamica riscurilor și amenințărilor provenite din vecinătatea a trei imperii.
Luând pe rând, fiecare eveniment istoric din România, a avut parte de veghea acestei insituții. După Marea Unire, au fost mari amenințări la adresa României Unite. Regimul sovietelor avea două mari obiective: anexarea Basarabiei și schimbarea regimului democratic al monarhiei constituționale, prin introducerea regimului comunist. Apoi a venit 23 august 1944, cu profunde schimbări în plan politic, care au influențat și structurile informative. În prima etapă (1948-1964), securitatea era cenzurată de consilierii sovietici, și a fost transformată în poliție politică, preponderent antiromânească. După aceea, activitatea informativă a fost axată pe prevenirea oricăror infracțiuni la adresa statului socialist.
După 1989, manifestările cu caracter extremist au cunoscut o amploare deosebită. Evoluția riscurilor și amenințărilor la adresa României a fost influențată de intrarea în NATO și în Uniunea Europenă. Este un documentar concis, argumentat, al generalului Mălureanu. Sunt și două relatări epice cu învățăminte adecvate. Nu este uitată nici atmosfera pandemică, în care este abordat și fenomenul manipulării. Ori afirmația fondatorului și președintelui Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, care anunță că până în 2030 vom avea un capitalism ce va fi descompus treptat „devenind un soi de socialism, idealul marxist, dar într-o formă nouă, mai bună.”
Este o revistă scrisă de cetățeni ai României, care au depus un jurământ și pe Cuvânt. Poate fi citită și pe internet.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.