Conflicte noi între om şi natură

1
77

În ideea că oamenii cu natura vor trăi în comuniune, în primii ani ai democraţiei a apărut conceptul de protecţie al mediului. După modelul altor state europene au luat naştere şi instituţii abilitate, menite să pună în practică o iniţiativă aşteptată cu interes de opinia publică.
Nici vorbă, autorităţile nu au fost în stare să rezolve conflictele tradiţionale dintre oameni şi natură, cu consecinţe negative şi pierderi de bunuri materiale. Defrişările pădurilor continuă, iar inundaţiile şi alunecările de teren duc la vale tot ce le stă în cale. România pitorească este plină de gunoaie, care aşteaptă să fie preluate şi reciclate de gropile ecologice, aflate în chinurile facerii. Mai nou, la seria conflictelor tradiţionale se adaugă unul mai puţin obişnuit. Oamenii se războiesc cu o parte din natura vie, formată din jivinele pădurilor şi păsările Cerului. În principiu, „combatanţii” nu ar avea motive de întâlniri ocazionale. Nu intră în competiţie pentru acelaşi regim alimentar şi nici teritoriu comun nu au de împărţit. Numai că, animalele trăiesc după alte reguli, şi nu ţin seamă de principii. Indivizi izolaţi sau în formaţii, din lu­mea mamiferelor şi păsărilor evadează din habitatul natural şi „violează” ecosisteme amenajate şi locuite de oameni. Întâlnirea cu ursul la tomberon sau în bătătură poate fi emoţională, dar nu sentimentală. Lupii şi urşii atacă stânele, iar mistreţii fac ravagii în culturile agricole. Pentru fermieri ciorile de semănătură sunt o pacoste, iar în sezonul cuibăritului, croncănitul lor strident şi zborul aproape de sol aminteşte de filmul „Păsările” de A. Hitchook. Graurii iau cu asalt livezile de cireşi şi duzi, iar cormoranii amenajările piscicole. Dacă viticultorii nu-şi protejează plantaţiile de furia păsărilor, toamna în loc de struguri riscă să culeagă frunze ruginite şi nostalgii autumnale. Din grupa locuitorilor permanenţi sau a musafirilor nepoftiţi, fără să producă pagube însemnate mai fac parte şi alte specii de păsări şi mamifere. Înainte de toate, conflictul trebuie abordat ştiinţific. În sălbăticie, reflexul alimentar (foamea) se reglează de la sine, deoarece stă la baza lanţurilor trofice (de hrănire), în care fiecare specie este o verigă în postura de pradă şi prădător. Speciile conflictuale (nu toate) din vârful lanţului, în lipsa prădătorilor naturali se înmulţesc excesiv şi generează suprapopulaţii. Hrana fiind puţină, nu ajunge la toţi chiriaşii şi inevitabil apare concurenţa inter şi intraspecifică. Context în care animalele flămânde nu ezită să caute alte teritorii, fără să realizeze că se expun pericolelor şi pot deveni pericole. Dacă la legile naturii mai adăugăm şi restrângerea arealului, datorită activităţilor umane, sau schimbării bioritmului, ca urmare a modificărilor climatice, ajungem la concluzia că migraţia este justificată. Deşi argumentele sunt credibile, problema conflictului tot nerezolvată rămâne. După opinia inginerului George Radu, fost director la AJVPS, filiala Maramureş, conflictul este rezultatul viziunii diferite pe care autorităţile şi ONG-urile o manifestă faţă de protecţia mediului. Cei care apără cu înverşunare drepturile sălbăticiunilor sunt naivi şi uită că ele fac parte din fauna cinegetică a ţării. Care trebuie monitorizată şi ţinută sub control prin vânătoare, organizată pe baza unor cote de vânat în funcţie de evoluţia numerică a indivizilor din populaţia unei specii. Când o specie pentru oameni devine un pericol, puşca şi cureaua lată trebuie să-şi intre în drepturi. Zilele trecute, ministrul Mediului spunea că autorităţile din alte ţări europene refuză să importe urşi din România, pe motiv că le-ar altera echilibrul ecologic. Instanţele care dau câştig de cauză O.N.G.-urilor ar fi bine să pună mâna pe un manual de Ecologie, unde vor afla cunoştinţe învăţate în şcoala generală. Gestionarea mediului nu trebuie lăsată pe mâna diletanţilor care habar nu au ce înseamnă sănătatea şi conservarea naturii. Academicianul Eugen Pora spunea că „a înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, înseamnă a contribui la fericirea omenirii”.

Prof. Vasile ILUŢ

1 COMENTARIU

  1. Nu am nimic împotriva celor care tau pădurile !!!
    Am doar un mesaj : voi azi care tăiați pădurile ,mîine copii voștri vor suferi !!;inundați,alunecări de teren,și furtuni ieșite din Comun ,dacă așa vreți să le creați viitor Copiilor Voștri, Succes !!!

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.