Semne de inteligenţă. Şi de toamnă
Absolut întâmplător, într-un loc în care altădată pândeam căprioare iarna, am văzut un fenomen interesant: o şedinţă operativă de berze, înaintea migrării. În alte momente ale anului, primăvara, am mai văzut asemenea adunări, conglomerări de berze, dar în zone umede. Le-am botezat, ironic, „nunţi de berze”. De această dată însă nu era nuntă…
“Berzele sunt păsări mute, dar au obiceiul să clămpănească din mandibule. Sunt păsări carnivore. Ele se hrănesc cu broaște, mormoloci, pești, insecte și larvele lor, viermi, moluște, șerpi, șopârle, păsări mici și mamifere rozătoare mici, inclusiv pui de iepure, cârtițe și uneori cu pui de păsări. Berzele din ținuturile reci și temperate migrează. În România și Republica Moldova, trăiesc numai două specii: Ciconia ciconia- barza albă, și Ciconia nigra-barza neagră, ambele fiind migratoare”, conform paginii dedicate de pe wikipedia. „Populația din România reprezintă un procent important din populația la nivel european a acestei specii, astfel că monitorizarea speciei este de mare importanță. Efectivele acestei specii au fost în scădere continuă pe parcursul secolului trecut, stabilizându-se doar în ultimele decenii”, scrie Societatea ornitologică din România.
Mai ieri, pe terenurile agricole dintre Bozânta şi Arieşu de Câmp, zeci de berze erau adunate în două grupuri. Tăcute, deloc sinchisite de prezenţa noastră. Ca la o şedinţă, stăteau în grup, aşteptau venirea altora. Luăm ca o dovadă a migrării faptul că de acolo, am purces de-a lungul Someşului, iar în satele Gârdani şi mai ales Sălsig, unde erau zeci de cuiburi aliniate de-a lungul drumului, erau toate cuiburile goale. Asta în cazul în care nu era o şedinţă operativă referitoare la recensământul populaţiei ce se pregăteşte, şi dată fiind scăderea masivă a natalităţii şi a populaţiei, se decideau să dea o mână de ajutor…
