Nu e nimic de reproşat, ori de arătat cu degetul. Aici e loc de bârfe şi asta facem, fără să reproşăm ceva, da? Scena se petrece pe scena tradiţională de sărbătoare… tradiţională, cu iz puternic de Allium Cepa. Prezentatorul, afumat bine de tot. Nu-i bai. Primarul străvechi al comunei, afumat şi mai rău. Iar nu-i bai. Dar suie pe scenă şi o prezintă pe cântăreaţa ce urma, singura de altfel… „Îi mulţămiesc domnişoarei … O ştiţi tăţi tinerii doară… Că doară o participat la….(pauză)… Cântarea României!!!” Stupoare, nimeni nu mai ştia ce e aia. Doar primarul. Şi noi…
