Între mister și speranță

0
77

După atâtea priviri în depărtări, parcă orizontul s-a apropiat puțin. Misterul s-a descojit cu un strat subțire și se întrevede speranța. Cel puțin mie așa mi se pare. Mult comentatul și misteriosul Plan de Redresare a României a fost adus cu avionul de doamna Ursula von der Leyen, după negocierea prin birouri cu uși capitonate. A fost multă osteneală cu acest Plan, cu respingeri repetate, până s-a ajuns la criteriile cerute de Uniunea Europeană. Dar și pe cele ale cabalei de partid. După știrea mea, Planul se referă la poporul român, care are dreptul să știe cât este îndurare și cât bine în el. Este un adevărat vârtej de informații în jurul lui. Se practică un discurs esopic. Unii spun să nu ne alarmăm, că împrumuturile vor fi cu o rată de dobânzi foarte mică, cu rambursări pe termen lung. Pe de altă parte, se vehiculează ideea unor creșteri de taxe.
Un economist ne-a furnizat patru pericole ale Planului: creșterea datoriei publice, creșterea taxelor, presiuni pe cursul de schimb, deturnări de fonduri. Asta în limbaj de specialist. Dar au fost depistate câteva elemente concrete. Se va trece la rovinieta pe kilometru, taxarea proprietății în funcție de valoarea ei, taxe mari pentru tot ce este eco, bio, ori electric. Scumpiri la facturile de gaze și energie. Se vor reduce stimulentele fiscale excesive. Și multe altele care stau după cortină și vor ieși la timpul stabilit de alții, în spectacol. Patronatele se plâng că, în urma acestor reforme, angajații își vor căuta de lucru în străinătate. Oare asta se vrea? N-au plecat suficienți români din țară în contul dreptului la libera circulație? Se pregătește șomajul tehnic? Trăim într-o lume cu foarte multe întrebări și cu puține răspunsuri reale.
Fiind atent, de multă vreme, la soarta satului românesc, evident și la cel maramureșean, am constatat pierderea esenței tradiției prin fireasca rotire a generațiilor, dar și din pricina indiferenței conștiente a celor care ne conduc. Răsfoind presa, am citit în ziarul Cotidianul un stufos plan de investiții din misteriosul Mare Plan. Într-un mod sibilinic, autorii fără nume constată că peisajul tradițional a avut de suferit mult, imaginea satului nostru s-a degradat din cauza proastei administrații, a lipsei resurselor necesare. Se mai constată depopularea satelor și îmbătrânirea lor. Această situație este cu atât mai gravă în zonele cu potențial turistic deosebit și cu valoare identitară importantă. Da, așa scrie acolo! Mai scrie că satul nostru a început să-și piardă ima­ginea, care în mod tradițional oferă valoare culturală localită­ților. Multe case sunt abandonate și se sting treptat pe măsura trecerii timpului.
Sunt amintite Muzeele satelor din diferite regiuni ale țării. Se arată preocupare pentru prevenirea depopulării satelor pe termen lung. Nu se spune cum și când începe noua aventură. Sunt curios cine vor fi cei care vor împlini acest plan. Cine se mai pricepe la satul maramureșean? În stufosul plan de investiții, un apreciabil paragraf este alocat Memorialului victimelor de la Sighetul Marmației. După ce se face o descriere a obiectivului, că este singurul din România care a obținut titlul Marca Patrimoniului European, unde se desfășoară seminarii, simpozioane, întâlniri ale istoricilor din țară și străinătate, sunt amintite și câteva proiecte de extindere a Memorialului. Se propune realizarea unui spațiu expozițional în podul clădirii. Se mai prevede, în imediata apropiere, ridicarea unui centru multifunc­țional, unde să se deruleze diverse programe educaționale și de cercetare. Adică un centru de conferințe, o bibliotecă, o sală de proiecție pentru filme, spații de cazare. Se mai menționează lucrări de consolidare, reabilitare și de reîmpărțire a spațiilor.
Astea sunt scrise în proiectul care va fi administrat de Fundația Academia Civică, drept persoană juridică ce administrează proiectele. Este trecută și valoarea totală a investiției. Dau cifra exactă scrisă acolo 1.746.929 euro + TVA. Nu se spune când se va împlini visarea scrisă. Le-am spus toate acestea ca să rămână. Fiind un document online, el se poate rătăci în generosul univers virtual. Entuziasmul unor politicieni este la cote înalte. Eu rămân mai rezervat. Totuși nu strică să fim ceva mai raționali și să avem în vedere și aspecte sub semnul speranței.
Aminteam la început că au fost negocieri strânse la Bruxelles între reprezentanții României și oficialii europeni. Nu știm ce și cât am cedat. Un europarlamentar a lăsat să se înțeleagă că, sub pavăza lui Cioloș, s-au votat aberații globaliste de genul drepturilor minorităților sexuale, cu tot ce derivă de aici. Ba au acceptat sugestia de la Bruxelles ca românii să nu mai folosească lemne de foc. Se zice că banii promiși sunt condiționați de acceptarea de către România a acestor nepotriviri pentru noi. Și mai vorbiți de satul românesc? Voi mai reveni pe această temă. Deocamdată, rămân între mister și speranță.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.