Stranii păduri răzleţe în Maramureş

0
179

Separat şi fără nicio legătură actuală cu munţii şi cu marile păduri ale Maramureşului, judeţul nostru are câteva pâlcuri de pădure ce au fost salvate ba de silvici, ba de prezenţa acolo a unor specii rare şi au devenit protejate. “Privite din satelit”, de pe Google Earth, pădurile-pâlcuri par nefireşti, mai ales că au forme…regulate, sunt ca nişte arici cu laturi drepte, mărginite fiind de drumuri, de terenuri agricole. Dar au utilitatea lor, speciile de acolo supravieţuiesc, ba au devenit şi loc de odihnă pentru căprioare, mistreţi şi păsăret.

Cea mai stranie dintre pădurile răzleţe este Bavna de la Fersig, protejată natural, ba chiar de interes naţional. De ce? Are atât superbele lalele pestriţe şi nu numai, are acea superb colonie de stârci cenuşii, are stejarul pedunculat. Da, dacă abordezi pădurea dinspre Mireş-Dăneşti, e superbă. Dacă o abordezi dinspre Fersig, e dezastru, de la gunoaie la ţarc de mistreţi ascuns. Altă pădure ciudată e cea de la Posta-Remetea Chioarului, ce merge până spre Săcălăşeni. Mai sunt pădurici desprinse din Culmea Codrului la Gârdani sau la Ardusat-Crucişor. Tot aici, mai sunt porţiuni de pădure în Bicaz sau Băseşti. Cum au apărut aceste păduri? Sau…cum au rămas?

“Au avut loc, peste ani, despăduriri masive, prin defrişări s-a creat teren agricol. Ce a rămas a rămas ca păduri de protecţie, în fond forestier. Primele păduri de gen cu regim de protecţie, în România, au apărut ca fiind branişti, ce ulterior a devenit toponim, ici colo. Sunt limitate de proprietăţi, dar sunt înscrise în fond forestier, aşa că vor rămâne”, spune montaniardul Ionică Pop. Şi continuăm lista pădurilor salvate, la Chelinţa-Fericea, la Coaş, ori la Dumbrăviţa-Cărbunar-Cărpiniş-Făureşti-Trestia, pădurea Bârgău de la Groşi-Dumbrăviţa, ori pădurea Pohij de la Rus-Satu Nou-Unguraş. Alte păduri de gen s-au salvat la Libotin, Inău-Cufoaia, la Suciu sau pe Culmea Prelucilor. Ceva mai întinsă şi cu logică aparte e pădurea de pe culmea dintre Culoarele Vişeului şi a Izei. Şansa cea mare a acestor zone ce nu sunt protejate ca rezervaţii este că au păşuni şi păduri tinere, ce nu sunt încă de exploatat. Sau, în alte cazuri, ele au fost deja exploatate şi acum se regenerează. În multe cazuri, în multe alte judeţe, la câmpie, acele pădri au dispărut…în lipsa altora, de la munte. Acum, acolo sunt comunităţi expuse la viscol, vânturi, furtuni, inundaţii, în lipsa unor asemenea păduri răzleţe, strategic aşezate.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.