Porecla dată de presa noastră a devenit titlu de carte în cazul francezului Loic Thetio, generosul breton care şi-a dedicat viaţa în a ajuta comunităţile româneşti, din 1990 încoace.
Acum, totul a prins formă într-o carte, scoasă în română şi-n franceză, împreună cu primării maramureşene care au beneficiat de sprijinul umanitar de-a lungul deceniilor.
Treizeci de ani de ajutor pentru Maramureş nu e joacă. Unii se plictisesc să facă ceva pentru ei vreme de 30 de ani, darămite pentru alţii… Trecem în revistă, pe scurt, localităţile unde Loic a pus suflet: Cărbunari, Berinţa, Şurdeşti, Dobric, Plopiş, Şişeşti, Măgureni, Şurdeşti, Baia Sprie şi lista continuă. Să revenim la carte. Vă aşteptaţi probabil la un exerciţiu de ego. Nu e. Da, conţine poze de la acţiuni umanitare, e generos ilustrată. Dar în egală măsură, are poezie. Are prezentare istorică. Are mici mărturisiri personale, cum ar fi motivul interesului pentru România (puneţi mâna şi citiţi, nu aşteptaţi mură-n gură…) Uneori, cartea ia caracterul unui reportaj. Alteori, pune întrebări, nu foarte confortabile. În 2010, se întreba cum e posibil ca Statul să închidă 72 de spitale în România? În Baia Mare, observa că s-au construit 28 de biserici şi niciun spital sau şcoală… Drept urmare şi ca o revoltă, cu o implicare masivă, s-a reuşit salvarea şi redeschiderea spitalului orăşenesc din Baia Sprie!
Cartea nu este altceva decât un document, o documentare a aventurilor româneşti ale bretonului Loic Thetio. Care continuă să vină, să revină la noi. Aproape că se poate spune că ne-a înţeles, deşi cu greu ne înţelegem noi pe noi. De aceea, Loic este românul nostru de la Atlantic, ce revine şi revine…
