Despărțirea de Doamna Dorli

0
112

La mijloc de noiembrie, se stingea din viață, la 91 de ani, Ana Dorica, pe care celebrul ei tată, poetul, filosoful, dramaturgul și diplomatul Lucian Blaga, o alinta Dorli. Numele de dezmierdare provenea de la cuvântul DOR, atât de prezent în opera blagiană. S-a născut în Elveția, unde tatăl ei era atașat de presă la Legația României. A prins vremuri tulburi pentru țară, dar și pentru Ardeal. S-a specializat în domeniul fizicii, ocupând funcții în diferite instituții ale statului. Dar cea mai nobilă menire a fost împuternicirea de către tatăl ei, prin testament, să-i administreze opera. Și a făcut-o în chip admirabil. A contribuit la editarea romanului postum al lui Blaga, „Luntrea lui Caron,” o carte de excepție, cu multe coduri, parte din ele descifrate de istoricul literar Mircea Popa.
Încă din liceu, poezia lui Blaga mi-a fost model. Peste ani, marele prozator Nicolae Breban a amintit într-un text că poezia mea stă sub aripa lui Blaga. Știam de Dorli. În urmă cu trei decenii a luat ființă Festivalul Internațional Lucian Blaga de la Cluj-Napoca. Fiecare ediție era aureolată de prezența Doamnei Dorli. A fost un adevărat privilegiu să mă întâlnesc cu fiica ilustrului ei tată. Și mai norocos am fost când mi-a acceptat compania. Așa am colindat împreună locuri, pe câteva din străzile Clujului, care aminteau de pașii poetului. Sau pașii profetului, dacă vreți. Inclusiv în chilia de taină de la Biblioteca Centrală Universitară, în bârlogul lui Faust, unde Blaga a tradus celebra operă a lui Goethe. Doamna Dorli a știut să aibă o atitudine de prețuire pentru opera părintelui ei, într-un fel aparte.
A fost un fin intelectual, care purta cu ea misterul unui poet și profunzimea unui filosof, întemeietor de sistem. Multe fapte din viața lui Blaga sunt bine cunoscute. Dar altă aură primesc când le auzi povestite tocmai de fiica lui. Doamna Dorli avea o distincție, o sobrietate reținută, o voce caldă, bine timbrată, tocmai potrivită pentru mărturisiri. Ea a reînviat o lume când luminoasă, când dramatică, prin care a trecut alături de tatăl ei. Chiar era un privilegiu și o bucurie să asculți întâmplări despre un intelectual care a marcat definitiv spiritul veacului trecut. Noica era convins că dacă secolul al XIX-lea este al lui Eminescu, următorul a fost dominat de Lucian Blaga. El a reprezentat spiritul transilvan modern, care a însemnat integrarea noastră într-o Europă a spiritului. Doamna Dorli avea un har deosebit să ne spună asta și mai ales nu am simțit că stă în umbra uriașă a tatălui ei. A devenit un personaj important prin propria ei valoare.
Mi-au rămas aproape câteva întâmplări memorabile. Când m-a dus, dimpreună cu actorii Ovidiu Iuliu Moldovan și George Motoi, la Casa în care a locuit tatăl ei, între anii 1946 – 1961, în cartierul „Andrei Mureșanu, „am avut revelația simplității traiului unui mare filosof. Locuia în două camere. Când mi-a scris câteva rânduri pe romanul „Luntrea lui Caron”, Doamna Dorli a mai adăugat: „Dacă ar fi găsit manuscrisul cei care-l urmăreau pe tata, îl băgau la pușcărie. La Sighet ajungea, direct!” Apoi mi-a spus cum istoricul Constantin Daicoviciu l-a salvat pe Blaga de a fi arestat. Pe când era studentă la Sibiu, a venit un profesor de la București pentru o prelegere. Printre altele a spus: „Pentru filosofia lui, Blaga poate fi pus în rândul criminalilor de război.” Doamna Dorli, pe atunci studentă, nici n-a știut cum să iasă din sală. Apoi, după ce Blaga a terminat ultima lui carte de filosofie – „Ființa istorică” – i-a spus fiicei sale: „Acum mi-am încheiat sistemul filosofic. Pot să mor!”
Toate aceste mărturisiri fac parte dintr-un interviu. Apoi mi-a povestit despre Casa de la Bistrița, unde Blaga mergea vara și scria la o măsuță de lemn, în grădină, sub nuci. Aici i-a prins Diktatul de la Viena, și au părăsit în grabă teritoriul cedat. Apoi mi-a povestit cum filosoful s-a întâlnit cu marele scriitor Thomas Mann. Mi-a vorbit de Lancrăm, locul în care s-a născut și își dorm somnul cel lung, părinții ei. În interviu mi-a spus că Lucian Blaga și-a prefigurat propria înmormântare, dar și locul de veci. Să fie cu vedere spre Râpa Roșie. Mai recent, s-a construit, aproape, o sală de sport, care încalcă viziunea blagiană. Doamna Dorli a ținut să fie înmormântată alături de părinții ei, în cimitirul Bisericii din Lancrăm. I s-a împlinit voia. S-a întâmplat în ziua proclamată de UNESCO, ca Ziua Mondială a Filosofiei.
Eu m-am despărțit de o mare avere a memoriei blagiene.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.