Sfârșit de an în Maramureș

0
91

Curgerea timpului nu are hotare, nu este împărțită în județe, țări ori continente. Dar noi, oamenii, am recurs la aceste convenții teritoriale, care până la urmă au rodit identitar. Sunt amprente ale generațiilor lăsate asupra locurilor în care s-au perindat, care nu seamănă între ele. Prin vreme, s-au mai întâmplat interferențe firești, s-au polenizat cu rânduieli dintr-un loc în altul, dar fiecare sat în Maramureș avea, și mai are, orgoliul lui. Fiecare zonă a țării, până astăzi, are un sigiliu propriu care nu îndepărtează, ci unește sufletul oamenilor. Este o secvență din miracolul poporului român. Deși erau unele diferențe între oameni și locuri, exista un fond principal de simțire, care nu s-a alterat în istorie. Și ne-a salvat ca neam. Avem o unitate de limbă magistral demonstrată de Tache Papahagi în opera lui de referință „Graiul și folklorul Maramureșului”. Una dintre cele mai importante lucrări din domeniul dialectal, prin semnalarea și descrierea fenomenelor lingvistice și etnografice.
Cartea marelui profesor de origine aromână, Tache Papahagi, ne-a fost redată, în ediție anastatică, în urmă cu trei ani, de conf. univ. dr. Ioan-Mircea Farcaș, un eveniment editorial, binefăcător, de luat în seamă. Cu multe învățăminte, rezultate din cercetarea de teren, care susține unitatea limbii române și a poporului român. Este o redută științifică ce calmează teoriile învolburate venite de aiurea, care doresc schimbarea prin forță și a lumii Maramureșului. Stați liniștiți, lumea noastră nu stă pe loc, este în mișcare, dar nu forțați zidurile. Nu prin surpare, ci prin fireasca rotire a Pământului. Pentru sfârșitul de an v-am mai pregătit o carte cu titlu care ne privește: „Maramureșul Istoric – studii de istorie și arheologie”, coordonată de universitarul Mihai D. Drecin, membru corespondent al Academiei Oamenilor de Știință din România, Gabriel Moisa, Delia Cora și Cristian Culiciu.
Nu uit a spune că este vorba despre Maramureșul Istoric din stânga și din dreapta Tisei. Autorii studiilor cuprinse între coperțile volumului au adus contribuții importante, documentare și de interpretare, pentru cunoașterea istoriei Maramureșului. Studiile publicate abordează teme diverse, acoperind un segment de timp foarte întins – din epoca dacică până în zilele noastre – comentează momente de cotitură din vremuri învolburate, dar și legăturile firești, familiale, economice, culturale, religioase și politice dintre românii de pe cele două maluri ale Tisei. Volumul a apărut anul trecut, 2020, sub egida Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane. A devenit, se pare, o carte rară, mie mi-a căzut în mână dintr-o pură întâmplare. Dar nu a mai fost o întâmplare, mai zilele trecute, când am primit în dar, de la poetul și editorul Ion Mariș, o carte de mare preț pentru Maramureș. Este vorba despre „Scrieri istorice” de Tit Bud (1846 – 1917), fost vicar al parohiilor greco-catolice din Maramureș în cadrul Episcopiei de Gherla.
Cartea a fost îngrijită de profesorul și jurnalistul Ioan Ardeleanu-Pruncu (Asociația Firul Vieții) și apărută la Editura „Valea Verde” din Sighetul Marmației, 2021, condusă de Ion Mariș. Este o ediție aniversară, prilejuită de împlinirea, acum în decembrie, a 175 de ani de la nașterea preotului-cărturar Tit Bud. O carte-document, scoasă la lumină, spre binele tuturor, îngrijită cu acribie și profesionalism de prietenul Ioan Ardeleanu-Pruncu. Bucuria mea, în premieră, a fost să citesc o istorie a comunei Sat-Șugatag, unde Tit Bud a fost preot. Scrie vicarul greco-catolic al Maramureșului: „La aceasta m-a îndemnat iubirea către patria mea, Maramurăș, și dorul ca să nu se piardă și să nu se dea uitării, unele date interesante și numele antecesorilor noștri.”
O perioadă, numele lui Tit Bud a fost ocolit în presă, dar eu îl știam de la intelectualii sigheteni, pe când eram elev. Am știut că a desfășurat o vastă activitate socială și culturală, care îl ridică în rândul celor mai mari cărturari, pe care i-a dat în cursul timpului Maramureșul Istoric. Edificator, în acest sens, este și studiul îngrijitorului ediției aniversare. Despre Tit Bud, omul și cărturarul, preotul și întemeietorul de biserici și școli.
Așa privesc eu Maramureșul la sfârșit de an, 2021. Cu cărți bune și rare, care ne reprezintă. Încolo, deschideți, ușa salonului de oaspeți, cu mesele întinse, cu costițe și cârnați și cu un tort aniversar. La Mulți Ani! Și colinde de Anul Nou! Doamne ajută, la toată lumea, în noul an, 2022!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.