Odată cu frigul şi cu revenirea iernii, Maramureşul a redevenit de poveste, un imens tablou viu. L-am parcurs pe la Seini, spre Negreşti şi Remeţi-Săpânţa, apoi am revenit peste Gutâi, am revăzut imagini de poveste.
E drept, cu puţini turişti la Cimitirul Vesel. Dar cu săteni cu cuşme, cojoace, ba şi cu măşti anti-Covid prin toate satele de pe drum. Se văd ca-n palmă Carpaţii de dincolo, din Ucraina, din fostul nostru Maramureş întreg. “Dodoloţ”. Jumătatea de pod de peste Tisa de la Teceu, dintre Teceul Mic al nostru şi cel Mare de dincolo e la locul ei, Săpânţa se prezintă cu un râu tumultuos, unul din adevăratele râuri cu caracter de torent din nordul ţării.
Gutâiul însă e o pictură imensă. Partea de vârf e cu zăpadă îngheţată pe copaci, o căciulă argintie. La fel, datorită aerului curat şi puternic, se vede până spre zona de graniţă de la Ruscova/Poienile de sub Munte. Ai ce vedea zilele acestea în Maramureş!!
