Leons Briedis la „Nord Literar”

2
119

Cu o mică întârziere, din motive pur pandemice, a apărut primul număr al revistei de cultură „Nord Literar,” din anul 2022, o publicație care s-a impus în județ, în țară și în multe locuri din străinătate. Parcursul revistei a fost de bun augur, și-a consolidat profilul prin deschiderea spre valoarea literară, având constant colaboratori de prestigiu ai literaturii române. Fiecare număr a fost receptiv la creatorii Maramureșului. De la consacrați, la tineri. A devenit oglinda literaturii din Nord. Fiecare număr poartă amprenta consecvenței fondatorului revistei, confratele Săluc Horvat. Neuitându-i nici pe cei care au fost la început de drum. Iată, orologiul timpului a bătut anul 20 al vieții revistei „Nord Literar.” Este o izbândă pentru prima publicație de cultură din istoria Maramureșului. Pentru a-mi argumenta deschiderea spre alte literaturi, remarc prezența, în acest număr, a unui interviu al confratelui Ion Ardeleanu-Pruncu, luat, cu câțiva ani în urmă, poetului și traducătorului leton, Leons Briedis.
Dialogul a avut loc la Memorialul de la Sighet. Este o mărturisire dramatică a unui om al suferinței, reprezentantul unui popor mic, dar dârz, cu o istorie mare. Leons vorbea o românească literară corectă gramatical. A tradus mari scriitori români, mai ales în limbile romanice. Soția sa, Maria, născută Macovei, scriitoare și jurnalistă, era dintr-o familie de români basarabeni deportați în Siberia. A fost o luptătoare. Maria și Leonida Lari s-au numărat printre cei care au dat viață ziarului „Glasul”, al lui Ion Druță, prima publicație în limba română cu litere latine, cu apariție la Riga. Nu uit a spune că Maria și Leons au fost prezenți la o seară de lectură la Reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România, cu sediul în Baia Mare. Am fost, cu amândoi, bun prieten. De aceea dialogul confratelui I. A. Pruncu a repus pe harta mea spirituală doi intelectuali de marcă. Care au cunoscut Maramureșul. Au fost atașați de cultura română. Din păcate, amândoi au trecut apa cea mare. Maria, în anul 2017, iar Leons, în anul 2020.
Sumarul mai cuprinde colaboratori de vază ai revistei. Istoricul și criticul literar Alexandru Ruja, din Timișoara, evaluează cartea esteticianului clujean Mircea Muthu, „Estetica sau melcul și cochilia.” Delia Muntean analizează volumul „Istoria ca lectură incomodă”, al lui Ovidiu Pecican. Olimpiu Nușfelean ne atrage atenția asupra unui tânăr prozator, Hayden Dorf, care descrie un regat al pustietății. Confratele Săluc Horvat analizează cartea lui Constantin Cubleșan despre „Eugen Ionescu în luminile avanscenei”, care readuce în actualitate un important scriitor al secolului XX. Jurnalul iubirilor lui Camil Petrescu ne este răsfoit de Daniela Sitar-Tăut. Despre Ion Zubașcu și poezia suferinței m-am încumetat să scriu, pentru a ne aduce aminte că acest poet remarcabil și-a trăit poezia ca propria lui viață. Așa, frământată, mai ales în ultima ei parte.
Un ochi luminos al revistei este pagina de poezie a celebrului echinoxist Dinu Flămând. Sunt poeme inedite, scrise în carantină la Lisabona și dăruite cu generozitate cititorilor revistei noastre. Semnături de prestigiu îmbogățesc sumarul acestui număr. Ovidiu Pecican abordează un subiect mai puțin vizitat: „Critica de direcție, 1962 – 1989” (II), Carmen Dărăbuș face o nouă lectură a prozei lui Ion Agârbiceanu, iar Zenovie Cârlugea prezintă o carte-eveniment – „Cultura minții și cultura sufletului”, scrisă de Suzana Holan. Carte care îmi este pe masa de lectură. Am constatat că se referă la România profundă, rezemată de spritualitatea lui Constantin Noica și Constantin Brîncuși.
Poezia este reprezentată de creațiile semnate de: Mircea Petean, Eugenia Bulat (Chișinău), Lucia Bibarț, Carmen Secere, Cristiana Vărășteanu, Vasile Trif (Uzdin), Ștefan Aurel Drăgan. Constantele parodii ale lui Lucian Perța se referă la poemele lui Dinu Flămând. Proza este semnată de Horea Porumb. Alte recenzii poartă semnătura lui Adrian Țion, despre poezia lui Ion Cristofor, iar Marian Barbu prezintă cartea lui Mihai Nabokov „Vorbește, memorie”. Teodor Damian, din New York, face un portret Elenei Liliana Popescu, văzută prin lupa unui poet internațional. Mihai Eminescu cunoaște tălmăcirea în limba franceză în viziunea poetei și traducătoarei Emanuela Bușoi, din Drobeta-Turnu Severin. Acestea sunt titlurile și autorii din acest număr, care, îmi place să cred, gravitează și în jurul eminentului scriitor leton, Leons Briedis.
Revista se găsește în unele chioșcuri de presă din Baia Mare. Asta-i situația!

2 COMENTARII

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.