Ne place, nu ne place, în ultimele zile președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a devenit un personaj extrem de frecventat. Își face de cap în istoria contemporană. Printr-un decret, ocupă teritorii care și-ar fi dorit să fie libere. Aduce trupe numeroase la granița cu Ucraina. Dă verdicte uluitoare, care privesc ființa unui stat. Strigă în văzul lumii: „Ucraina nu trebuie să existe! Ucraina a fost făcută de Rusia.” Trăim vremuri radicale, care ascund suficiente necunoscute. Se perindă, sub ochii noștri, scene dintr-un spectacol regizat din timp. Putin rescrie istoria după cum îi convine lui. A trezit din cărți evenimente care să-l sprijine în ofensivă. Anul trecut a publicat un articol-program în care și-a expus doctrina acestei invazii camuflate. O lecție de Maskirovka. Ceea ce în traducere liberă înseamnă deghizare, camuflaj. Este o doctrină militară rusă, care acoperă o gamă largă de măsuri în domeniul militar, politic sau informațional, ce au drept scop camuflarea sau negarea unor acțiuni sau intenții, respectiv dezinformarea, măsuri ce sunt executate atât în război, cât și pe timp de pace.
Maskirovka există în doctrina militară rusă de la începutul veacului XX, armata țaristă având încă din 1904 o școală pentru pregătirea în arta diversiunii. Între timp, doctrina s-a modernizat, incluzând obiective strategice, politice și diplomatice. În anul 1989 a funcționat cu referire la România, cu o incantație înșelătoare. De la Ialta la Malta rămâne o pildă de camuflaj misterios până în ziua de astăzi. Despre asta cu alt prilej. Răsfoind presa care nu foșnește, am aflat atitudini ale lui Putin privind România. La Conferința de la Helsinki, din noiembrie 2006, a spus că regretă că Rusia nu a fost consultată în ceea ce privește aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană. La presiunea lui, Georgia și Ucraina nu au fost admise ca membre ale NATO la Summitul din 2008, de la București.
Cum spuneam, Putin își adaptează lecția de istorie la planurile lui. De pildă, afirmația: „România a ocupat, în 1918, Basarabia,” face carieră printre diplomații ruși. Deși se știe că lucrurile stau altfel, ei dezgroapă o minciună care-i convine lui Putin. Am citit cu atenție discursul lung, încâlcit, din 21 februarie, care se vrea o lecție de istorie dată rușilor, dar mai ales vecinilor. Am constatat că istoria nu este la mâna specialiștilor, a istoricilor, ci a omului politic. Ceea ce mi se pare extrem de grav. Un om politic scăpat din căpestre poate duce la ruina ordinii mondiale. Dar Putin tocmai asta vrea, să alcătuiască o nouă ordine, măcar în această parte de lume. Vorbește despre națiune, istorie, patriotism, suveranitate, dar pe seama lui. Într-un capitol din lecția pe dos a lui Putin, figurează și România. Unii dintre comentatori fac asociații, scenarii și asemănări cu evenimentele triste, cu rapturi teritoriale, din preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Cum au fost Basarabia, Transilvania, Bucovina de Nord. Apoi sensibilă rămâne soarta Transnistriei.
Liderii ruși au declarat în aceste zile: „Rusia vrea un Chișinău care să-și pună singur lațul de gât.” Cică obiectivul lui Putin e să-și facă un cap de pod, pe care să-l extindă spre sudul Ucrainei, până la brațul Chilia, brațul de nord al Dunării. Vedem cu ușurință că Moscova este obsedată să rescrie istoria. Tot ce știam că s-a petrecut din 2014 încoace, când cu ocuparea Peninsulei Crimeea, este citit printr-o altă lentilă, e răstălmăcit, totul este o mare conspirație împotriva Rusiei, cu dirijori americani. Așa crede Putin. Nu pot face abstracție de regele sarcasmului diplomatic rus, ministrul de externe Serghei Lavrov. Este cunoscut pentru umorul politic usturător, pus în slujba Kremlinului timp de aproape două decenii. Sub această mască, Rusia a declanșat criza actuală. Care oferă partenerilor occidentali, dar și Statelor Unite, un joc de șah cu final neprecizat. Putin flutură prin lume apologia unui imperiu. De la cel țarist, la cel sovietic.
Văd la televizor, în timp ce scriu, că tancuri rusești se îndreaptă spre noile republici decretate de Putin. Pentru România, atacul Rusiei asupra Ucrainei va avea consecințe economice serioase. Spun analiștii fără număr că nu sunt așteptate urmări politice. Pe acest fond, mi-am adus aminte de o strigătură, de la un joc dintr-un sat din Maramureș: „Până cântă Petreușii / Nu vă temeți, nu vin rușii.” Așa să fie! Că avem și noi lecția de istorie venită din mijlocul poporului, din vremuri mai vechi.






























Dupa al doilea razboi mondial,Europa a fost divizata intre marile puteri,Rusiei revenindu-i ca zona de influenta estul continentului.Foarte probabil din acest conflict ruso-ukrainian,castigatori o sa iasa rusii,care profita de lipsa de unitate a tarilor componente a Uniunii Europene ( vezi lipsa consensului in a impune sanctiuni Rusiei) si in viitor vor revendica din nou influenta asupra tarilor foste comuniste.Acesta este cel mai sumbru scenariu la care nr putem astepta.Asa cum am fost abandonati acum 70 de ani in urma,ce garantie avem ca lucrurile nu se vor repeata.Sper din tot sufletul ca generatiile viitoare sa nu mai traiasca intr-un regim dictatorial asa cum am trait noi pana in anii 90.
Din păcate, Petreușii nu mai cântă!
Da. Nu ne temem că vin rușii, pentru ca au venit 1000 de soldați ai NATO să apere 600 km. de frontieră ai României ( 1.6 soldați la un km. de frontieră !). Structurile noastre militare care asigurau o acoperire corespunzătoare a acestei porțiuni de frontieră au fost desființate într-o mare veselie. Speranța rămâne tot la Petreuși.