Războiul din Ucraina a scos la suprafață multe din tăcutele frământări ale unor lideri, în care ne-am pus nădejdea că vor ocroti pacea, vor pleda pentru liniște în lume. În foarte mare parte ne-am înșelat. Iată, sunt și adepți ai invaziei, care justifică suferința ucrainenilor, moartea lor nevinovată ca o pedeapsă venită din istorie. Mi se pare o mare prostie. Este revoltător și halucinant că un om dispune de viața altui om care dorește să trăiască, iar tu, că ai o putere trecătoare la îndemână, îl ucizi, ori îl alungi din locul în care trăiește, legat de misterioase fire sufletești. Pentru mine, cei mai triști oameni de pe această lume sunt refugiații. De aceea am apreciat remarcabila mobilizare a cetățenilor de la graniță, primii care au dat semnalul ospitalității, căldurii sufletești, înțelegerii necazului. Apoi au venit voluntarii. Asociații, grupuri organizate pe rețele de socializare, primării, mănăstiri și biserici, firme și mari companii, instituții județene, pensiuni ori simpli particulari au sărit în ajutorul acestor năpăstuiți. Oameni nevinovați prigoniți de oameni răi, fără milă, fără suflet, fără lacrimi. Incredibile vremuri trăiesc!
Da, o impresionantă și surprinzătoare mișcare comună s-a manifestat în societatea românească, o largă mișcare de solidaritate. Cum scriam în alt text, gestul românesc este pilduitor, cu răsunet în lume. Cine vrea să fie corect cu realitatea de la noi, știe asta. În vecini, un popor luptă pentru ființa lui, pentru libertatea de care nu a avut, multă vreme, parte. Și rezistă! De o lună de zile, Ucraina este bombardată, ucisă, batjocorită, alungată de acasă. Unora nu le vine a crede că un popor răsărit dintr-o federație sovietică vrea să fie independent. Și mai ales că rezistă unei puteri militare de anvergura Rusiei. Unde sunt cei două sute de mii de soldați ruși, masați la granița cu Ucraina înainte de invazie? Dar zecile de kilometri de tehnică militară?
Un întreg popor se opune invaziei rusești. Care minte într-o veselie tragică. Liderii ruși spun că ei nu au gând să cotropească Ucraina, că nu au nimic cu civilii. Spun că rușii se apără, nu atacă. Noi ce vedem la televizor? Dezastru uman. Că nu toate sunt minciuni. Am auzit o întrebare pusă purtătorului de cuvânt al Kremlinului: de ce-i ucideți pe ucraineni? Răspuns: pentru că nu vor să se predea! Dar de ce să se predea? Alături de armată și guvernanți, de responsabili administrativi, de o parte a populației, confesiunile creștine din Ucraina stau și ele de aceeași parte. Bine de știut că ortodocșii ucraineni s-au împărțit, după 1990, în Biserica Ortodoxă a Ucrainei, autocefală din 2016, și cei rămași în Biserica Ortodoxă afiliată Patriarhiei Moscovei. Agresiunea regimului Putin, susținută pe față de Patriarhul Kiril, le-a stârnit și celor dependenți de Moscova indignarea față de Biserica Rusă, adeptă a invaziei și a doctrinei Kremlinului.
Aflu dintr-un text că până și Mitropolitul Onufrie, șeful Bisericii ucrainene legate de Moscova, a cerut „încetarea imediată a războiului fratricid.” Un grup de preoți și diaconi ai acestei Biserici au spus că, la cererea credincioșilor, nu-l vor mai pomeni la slujbe pe Patriarhul Kiril. „Minciuna este un păcat grav și puterea rusă a mințit declarând că nu va ataca. Mulți dintre noi am crezut-o. Iată de ce invazia este un act de trădare, care a distrus orice formă de încredere,” spune purtătorul de cuvânt al Bisericii ucrainene dependente de Moscova. Da, l-am văzut toți pe Patriarhul Kiril, în multe ipostaze în dreapta lui Putin. Care a împins această parte de lume spre moarte și suferință. Patriarhul Kiril, după mine, poartă pe piept crucea politică. Este de salutat declarația Patriarhului Daniel privind atacul Rusiei asupra unui stat suveran, și condamnarea aspră a Patriarhului Kiril de către purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române.
După cum am mai scris, Putin este posedat de un mit imperial, iar Patriarhul Kiril îi ține hangul religios. Un bun cunoscător al religiilor, Teodor Baconschi, crede că Patriarhul Moscovei a compromis prestigiul Ortodoxiei ruse și și-a izolat Biserica pe termen lung. Așa este când porți crucea politică pe piept. Noroc cu poporul care are omenia creștină.
