În 15 februarie 1991, în cetatea medievală Vișegrad, din Ungaria, Vaclav Havel, președintele Cehoslovaciei, Lech Walesa, președintele Poloniei, și Jozsef Antal, premierul Ungariei, au semnat o declarație comună prin care își garantau sprijin reciproc în vederea integrării politice și economice în Uniunea Europeană. S-au pus bazele unei strânse colaborări regionale. România a ratat aderarea la acest grup, din cauza mineriadelor și a conflictului etnic de la Târgu Mureș. Refuzul grupului de a fi primită și România i-a fost comunicat președintelui Ion Iliescu. În anul 2004, toate țările din Grup au intrat în Uniunea Europeană. Toate au mers cum au mers, până a apărut criza imigranților. Care a găsit statele din club pe poziții diferite. Deși pentru o perioadă țările din Grupul de la Vișegrad și-au făcut un renume de rebeli ai Uniunii Europene.
Apoi, a apărut conflictul ruso-ucrainean, care cerea o atitudine din partea fiecărui stat. Sancțiunile impuse statului agresor au întrunit consensul până la importul de gaze și petrol, unde Europa, în special Germania, sunt vulnerabile. Și dacă nu există un consens european, există state care sprijină logistic și militar Ucraina. Ungaria se desprinde net de pluton, prin refuzul de a condamna agresiunea rusă. Prin poziția pro-rusă, premierul Viktor Orban face notă discordantă și în Grupul de la Vișegrad. La sfârșitul lunii trecute, o reuniune a acestui mic grup conservator, programată la Budapesta, a fost anulată după ce Polonia și Cehia au refuzat participarea din motive de viziuni diferite asupra crizelor. Dar ruptura dintre Polonia și Ungaria este extrem de evidentă.
În timp ce Guvernul de la Varșovia este un declarat apărător al Ucrainei, Viktor Orban stă la dialog cu Putin la Kremlin, la masa aceea lungă și albă, fără pic de emoție diplomatică. Liderul maghiar este gata să plătească în ruble gazul rusesc, așa cum vrea Putin. Președintele Poloniei a reacționat ferm la aranjamentele premierului Ungariei, care se bazează pe energie ieftină din Rusia. “Dar acum, în fața a sute de mii de victime din Ucraina și a bombardamentelor unor zone civile, îmi este greu să accept atitudinea,” a spus șeful statului polonez. Și ministrul ceh de Externe a acuzat că „pentru Orban gazul rusesc ieftin e mai important decât sângele ucrainean.” Da, Putin i-a oferit lui Orban cele mai ieftine prețuri la gaze din Europa, un împrumut pentru extinderea unei centrale nucleare și a instalat sediul european al Băncii Internaționale de Investiții a Rusiei la Budapesta.
Dar aceste înlesniri nu sunt degeaba. Orban îi oferă lui Putin un sprijin politic consistent. Este vocea lui Putin în Europa. Este într-un parteneriat politic cu candidata la președinția Franței, Marine Le Pen, căreia liderul maghiar i-a acordat și un împrumut financiar de 10 milioane de euro, pentru campania electorală. Caută să încetinească reacția europeană la agresiunea rusă. Ungaria nu permite tranzitul unor convoaie de sprijin militar din Occident pentru Ucraina. Complică organizarea ajutoarelor. Pentru Polonia, care vede invazia rusă și ca o amenințare pentru ea, atitudinea Guvernului de la Budapesta este revoltătoare.
Vocea Varșoviei a devenit mai auzită după vizita președintelui american, Joe Biden, în Polonia. De atunci, este mai vizibilă distanțarea de prietenul lui Putin. Este ceață la Vișegrad. Dar nu atât de deasă încât să nu se vadă din Varșovia, la Budapesta. Adică Ungaria are nevoie de sprijin de la Varșovia în confruntarea lui Orban cu Bruxelles-ul. România s-a ținut departe de temele de pe agenda Grupului. Și-a văzut de traiectoria pro-europeană. De când în Parlamentul de la București a intrat un partid naționalist, lucrurile s-au schimbat. Așa, ceața de la Vișegrad începe să fie mai rarefiată. Dar nu pentru liniștea României.
După scrutinul din Franța, vom vedea cum va merge lumea. Așa că alegerile din 2024, din România, vor fi decisive pentru poziționarea țării noastre în concert european. Depinde și de ceața de la Vișegrad.
