Insulă din Paradis, abuzată cu gunoaie

Unul dintre cele mai interesante locuri din Ţara Lăpuşului este intrarea în Defileul Lăpuşului de la Răzoare. Traversezi satul Răzoare, probabil cel mai sinuos din judeţ, iar înainte să urci spre cătunul Groape de pe Culmea Prelucilor o iei spre râu. Ar trebui să găseşti un Paradis. Din păcate, e viciat de munţi de gunoaie. Oriunde întorci capul!
La intrarea în defileu, ai pe de o parte Dealul Hija dincolo de râu, de după care vine Valea Peteritei, alt loc impresionant. Dincoace însă ai o poiană prelungă, cât un teren de fotbal, pe care odinioară veneau turişti şi pescari din tot Ardealul. Mulţi clujeni, odinioară. Acum…nu mai au la ce veni. Poiana e împădurită aproape, iar gunoaie sunt peste tot. În tufe, pe mal de râu, peste tot. Dar aici avem şi cea mai mare insulă de pe râul Lăpuş, superbă. Pe care ai putea pune liniştit două case, cu curţile aferente. Geme de gunoaie, e dizgraţioasă. Iar vizavi, peste râu, vine afluentul Peteritea, pe un defileu superb, ce se termină într-o plajă infestată de gunoaie. Mai sus cu câţiva metri, Valea Peteritei e năpădită, în sens bun, de leurdă, poate cea mai mare densitate văzută vreodată. Întrebarea e dacă cineva ar culege de acolo, de la doi paşi de toate gunoaiele pământului. La fel ca pe Dealul Pietriş. Culmea, în poiana sus amintită, sunt urme de sălbăticiuni, deja nederanjate de mizerie. Urme de cerb şi ciută, iar pe mal de apă sunt clare urme de castori şi de vidră. Poiana se termină cu o superbă privelişte a stâncii numită Bisericuţa. Pe care de bună seamă ne-am căţărat, căutând o belvedere asupra insulei de pe Lăpuş. Cel mai simplu mod e de-a urca cu maşina pe drumul asfaltat ce duce spre sătucul Groape şi opreşti în prima curbă.
Unde dezastrul revine. E ceva de neconceput să găseşti, în sate aparţinând oraşului-etalon în materie de colectare selectivă şi profesionistă a gunoiului, asemenea mizerii. De fapt, sus la stâncă, s-au adus gunoaie de tot felul, în cantitate mare, cu remorca. De la gospodăreşti la cele de construcţii. Pe panta ce ar da spre defileu sunt gunoaie de şantier. Pe cărarea ce dă spre Bisericuţă, sunt de cele casnice. De la canapea la pamperşi şi PET-uri. De aveau pian, pian aruncau! Cum treci pe vârfuri printre gunoaie, se deschide impresionanta privelişte. Râul Lăpuş şi insula ce ar trebui să fi fost atracţie turistică a Maramureşului, nu depozit de gunoaie. În plus, flori. De la luşcuţe şi brânduşi la călugări şi flori de piatră şi de cele suple, dintre stânci. Degeaba. Avem de faţă încă un obiectiv turistic ratat.