Crâmpeie din viața arhiepiscopului Justinian Chira • Amintiri… mărturii

1
457

“Pe fiecare om pe care îl întâlniți în cale să-l priviți cu mult respect, cu cinste și cu dragoste, cu venerație chiar, dacă se poate, pentru că nu știți pe cine aveți în față: un geniu, un erou, un sfânt pe care oamenii obișnuiți îl cred un păcătos, un om de rând sau un neputincios, deși acesta poartă în suflet, în inimă, în gândul lui, comori nemuritoare, valori pentru care urmașii, toți cei ce vor trăi în viitor, îl vor preamări, îi vor căuta urmele pe pământ și privirile imprimate în mod miraculos pe fundul de azur și lumină al cerului țării lor”, sunt cuvinte lăsate ca moștenire spirituală de arhiepiscopul Justinian Chira. Un astfel de om a fost ierarhul maramureșean, unul care a lăsat urme adânci de lumină în inimile semenilor lui. În semn de recunoștință și de prețuire față de părintele nostru duhovnicesc, în următoarele numere ale cotidianului “Graiul Maramureșului” vom aduce în fața cititorilor crâmpeie din viața și din trăirea celui care a fost ÎPS Justinian Chira.
Cei care l-au cunoscut își amintesc că arhiepiscopul Justinian Chira nu era indiferent niciodată la suferința semenilor. Mai mult, avea darul de a vedea direct în sufletele oamenilor, așa că, nu o dată, atunci când era în mijlocul lumii, mergea direct la o anumită persoană care avea frământări sufletești sau un anumit necaz și îi spunea o vorbă de încurajare sau pur și simplu îi dădea soluția la mâhnirea prin care trecea. Alteori, mergeai la el cu problema și discret, smerit, îți răspundea la neliniștea ta.
“Mergeai cu o problemă la dânsul, inclusiv noi. Niciodată nu începea cu problema ta. Niciodată nu te aborda: de ce ai venit? Începea el să îți povestească despre una, despre alta. Credeți-mă, la un moment începea să vorbească despre problema ta fără să i-o fi spus. Și la sfârșit întreba. Cu ce te pot ajuta? Pentru ce ai venit? Preasfințite, e în regulă. Nu o dată mi s-a întâmplat acest lucru. Mergeam cu o problemă și îmi vorbea el despre acea problemă. Îți dădea răspunsul la ce doreai să îl întrebi. Acest lucru mi l-a spus mai multă lume: ne-a vorbit episcopul Justinian și la sfârșit ce să îi mai spunem, că ne-a spus tot ce voiam să știm. Cert e că nimeni nu pleca de la el cu problema nerezolvată. Era suficient să fii cu el. Nu mai aveai nevoie să și vorbești”, a relatat cu emoție, preotul Mircea Stupar, cel care i-a fost diacon ierarhului maramureșean, timp de 10 ani. Practic, intrai la ÎPS Justinian cu „aripi de plumb” și ieșeai cu „aripi de înger”, pentru că nu mai exista loc de îndoială în suflet după ce stăteai în preajma părintelui Justinian, erai convins că Dumnezeu are grijă de tine și că tot El are rezolvarea cea mai bună la necazul tău.
(va urma)

1 COMENTARIU

  1. VREDNIC a fost si asa a rămas în inimile noastre. Multumim pentru atentia pe care i- o acordați! Memorie veșnică si cu evlavie IPS JUSTINIAN!

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.