• Amintiri… mărturii •
„Din persoana sfântului, se revarsă mereu un duh de generozitate, de autojertfire, de atenție, de participare, fără nicio grijă față de sine, o căldură care îi încălzește pe ceilalți și care le dă sentimentul că au dobândit putere și îi face să simtă bucuria de a nu fi singuri. Sfântul este mielul nevinovat, totdeauna gata să se jertfească, să ia asupra sa durerile celorlalți, dar și un zid neclintit pe care toți se pot sprijini”, spunea părintele Dumitru Stăniloae. Un astfel de episcop a fost ÎPS Justinian Chira, unul care nu se menaja deloc. În ciuda vârstei înaintate, ierarhul a știut că trebuie să „trăiască și să muncească pentru eternitate”. În semn de recunoștință și de prețuire față de părintele nostru duhovnicesc, continuăm să aducem în fața cititorilor cotidianului “Graiul Maramureșului” crâmpeie din viața și din trăirea celui care a fost ÎPS Justinian Chira.
„Noi eram tineri, dar făceam eforturi să ținem pasul cu el. Era râvnitor: facem cutare și cutare lucru. Venea de pe teren, cam pe la ora 15, apoi se urca în mașină cu PS Iustin și pleca la București. Stăteau acolo la ședința Sfântului Sinod, slujea, apoi venea înapoi. Episcopul Justinian nu s-a menajat, că trebuie să mă odihnesc. Dacă se țineau lanț evenimentele, la toate mergea. Era în stare să cadă jos, dar să își ducă slujba până la capăt. Ori asta ne-a transmis și nouă: nu contează câtă slujbă ai, câtă misiune ai. Nu stai să te menajezi: nu mai pot să fac asta că sunt obosit. Dacă ai într-o zi Sfântă Liturghie, ai înmormântare, sfeștanie, Vecernie, le faci pe toate și la miezul nopții dacă te mai cheamă cineva să îl spovedești, te duci. Asta e misiunea preoțească. Ăsta era Justinian: era un episcop jertfitor, slujitor”, a relatat preotul Mircea Stupar, de la Parohia Ortodoxă din Recea, cel care i-a fost diacon timp de zece ani.
La finalul zilei, arhiepiscopul era obosit, dar bucuros. Așa că, mai în glumă, mai în serios, cu simplitatea și cu curăția inimii le adresa colaboratorilor o întrebare care inevitabil le aducea un surâs: “Când soseam seara la episcopie, spunea: părinților, oare de ce mă simt așa obosit? Era simpatic”, a adăugat preotul Mircea Stupar.
(va urma)
