Reclădim încrederea!
Săptămâna aceasta a început un nou an școlar, unul atipic, cel puțin la deschiderile festive, unde n-am întâlnit mai nicăieri un preot care să dea o binecuvântare ori un reprezentant MAI, în semn de siguranță, mai ales în contextul războiului aflat chiar la graniță.
Reporter: De ce credeți că am avut acest tablou la început de an școlar?
Costel PÎRVĂNOIU: Da, un început de an școlar trist, cel puțin în Maramureș. Poporul român este unul credincios. Chiar dacă suntem de confesiuni diferite, am văzut lipsa preoților. Am fi putut să invităm la festivități preoți ortodocși, catolici etc. Este, însă, semnalată o evidentă lipsă de empatie pentru poporul român. Apoi, în contextul războiului, aflat lângă granița României, a Maramureșului, să trimiți sute de copii, părinți, cadre didactice la un loc și să nu ai un reprezentant al MAI, care să dea o siguranță minimă că ne sunt copiii protejaţi la momentul adunării, poate fi un semn de slăbiciune. Mai este o chestiune pe care aș sesiza-o: măcar la începutul anului școlar, am putea, printr-o hotărâre a administrației locale ori județene, să se intoneze în școli imnul național. Nu forțăm la cântarea imnului în fiecare zi, înainte de începerea cursurilor, cu toate că ar fi frumos. Eu, unul, așa am trăit și nu ne face rău să ne iubim țara. Mai mult, dacă ar fi mers un reprezentant al autorităților să vorbească în fața copiilor, părinților, ar fi dat un imbold. E esențial să le arătăm copiilor că sunt importanți pentru noi. Îmi amintesc o sumedenie de lucruri frumoase de la școală și asta nu înseamnă că sunt ultra-naționalist, îmi iubesc țara și nu aș face rabat de la astfel de chestiuni simple, elementare. Per total, mi se pare o gravă scăpare. Păcat e faptul că uităm un lucru esențial: acești copilași sunt viitorul. Dar noi le-am înglodat viitorul în mari probleme.
R.: În unitățile de învățământ, în instituții, peste tot se fac pregătiri pentru sezonul rece, anunțat a fi unul deosebit de greu. Deși utilitățile s-au scumpit enorm, încă nu avem la îndemână minime resurse verzi pentru a ne susține pe durata iernii. Ce se poate face pentru comunitățile noastre?
C.P.: Da, din păcate instituțiile de învățământ, în general cele ale statului, vor suferi și ele, dar cei care vor resimți cel mai tare vor fi copiii, pacienții din spitale pentru că s-ar putea ca instituțiile să ajungă în incapacitate de plată. Iar toate acestea vor îngloda Statul – învățământul, asistența medicală, cea socială etc. – și mai mult. Toate acestea ar trebui să fie gratuite, dar nu sunt, tot noi, cetățenii, le plătim. Dar să nu îi dai omului, copilului nici măcar căldură e o mare problemă. Iar la ora actuală, nu văd ca autoritățile să facă ceva concret în acest sens. Eu vorbeam, în urmă cu ceva vreme, despre o invenție brevetată care poate salva lumea. Dar, din păcate, ideea e luată în glumă. E vorba despre un inginer român care nu a vrut să își vândă invenția, brevetată în toate forurile internaționale. Explica deunăzi, pe un post de televiziune, că a fost la toți miniștrii Mediului de până acum și nimeni nu l-a luat în seamă. El propune o instalație de piroliză care arde toate deșeurile organice – însemnând deșeuri menajere, nămol de stații de epurare, gunoi de grajd, buruieni, paie, plastic, cauciuc. Piroliza presupune descompunere cu poluare zero în gaz. Acesta se poate folosi la turbinele de gaz din care rezultă uleiuri de piroliză, utile în industria chimică, de transporturi și cea farmaceutică. Noi ne scăldăm în munți de deșeuri și cred că, astfel, am putea să ne reconfigurăm. Oricât l-ai tria, oamenii încă nu sunt obișnuiți să arunce gunoiul selectiv. Am văzut că cei de la ADI Maramureș încearcă, dar mai trebuie să treacă puțin timp. Aceste gunoaie pot fi transformate în energie, căldură, putem face o sumedenie de chestiuni de acest fel. Am postat și pe pagina mea de Facebook, oricine poate contacta societatea românească, Eco Hornet. Dintr-o tonă de deșeuri introdusă în sistem de ardere completă, cu emisii zero, rezultă 300 litri de ulei de piroliză, 400 kilograme de cărbune ecologic și 25-30% gaz. Închipuiți-vă ce înseamnă acest lucru, gaz ce ar putea fi redirecționat spre grădinițe, școli, spitale. Aleșii Statului își mai pot pune o haină pe ei, dar copilașii niciodată. Copiii au nevoie de condiții pentru a învăța.
