Greu de crezut că un simplu drum, nici măcar asfaltat, ar putea schimba major o comună. Ba, ar putea aduce la un loc trecutul zonei, prezentul și viitorul! Se petrece la Valea Chioarului, unde autoritățile locale au făcut, cu ani în urmă, niște drumuri de câmp ce păreau a se adresa doar celor ce aveau terenuri acolo. În schimb, s-a deschis total zona.
Am parcurs traseul cu Sorin Burde, primarul comunei Valea Chioarului, care ne explică:
„Suntem acum în partea sudică a Podișului Someșan, cu vedere spre defileul către Baia Mare. Avem aici 9,6 kilometri de drum de câmp, spre terenuri agricole, între Vărai, Fericea și Mesteacăn. La prima vedere, pare un drum fără importanță, dar el va deveni turistic și va deschide zona prin obiectivele pe care le atinge. Urcăm deci, din Vărai, trecem pe lângă biserica monument istoric și avem un prim punct de belvedere. Suntem în locul unde e obârșia văii Bârsăului, care trece prin defileu și devine afluent al Lăpușului”, spune edilul. Avem aici o primă belvedere, se văd Munții Țibleș, iar în spatele lor se văd Munții Rodnei! Practic, e primul loc destul de jos, la sub 1.000 de metri, pe care îl știm, de unde se poate vedea Maramureșul „din scoarță-n scoarță”, de la sud la nord și la est, fără probleme. Absolut impresionant loc.
Continuăm însă traseul și ajungem pe o culme, cu altă vedere impresionantă. Suntem sub platoul și culmea Prisnel, punct superb de belvedere. Dar oarecum, locul acesta e chiar mai important. „Dincolo de culme avem peștera de la Vărai, am achiziționat terenul și vom amenaja, o să vedem cum putem pune în valoare. Aici unde suntem acum, observați un mic platou… aici s-au descoperit în acest an obiecte de tezaur dacic, zonei îi spunem Mesteceni. Acolo, sub fagul acela gros. Dar priviți în jur… ce minte au avut strămoșii: de aici de pe acest platou poți vedea orașul Baia Mare (Râul Doamnelor pe-atunci, nu?), iar dacă urci pe culme, spre sud vezi culoarul Someșului Mijlociu, spre Sălaj. 
Pe aici ar fi trecut un drum roman, am oarecum traseul schițat, de la Porolissum spre Baia Mare sau spre Cetatea de Piatră a Chioarului”, explică edilul, pasionat și el de istoria zonei. De aici, dar mai ales de pe Prisnel, se văd limitele Maramureșului inclusiv spre Vest, spre Munții Oașului, dar și spre nord, de asemenea cât vezi cu ochii, în funcție de zi, spre sud. Ai Sălajul la picioare, cum s-ar spune. Și drumul continuă, dar înainte de a coborî spre satul Fericea, vedem și pădurea spre Ulmeni-Chelința și spre Năpradea, cu Valea Curtuiușului la picioare.
Revenim cu un scurt inventar: am pornit din drumul european 58, am intrat pe DC 62 la Vărai, pe drumuri de deal, prin belvederi impresionante, am atins tangențial o peșteră în zonă carstică și locul unei comori dacice, am coborât în Fericea în DC 63, pe asfalt, și înapoi prin Curtuiușul Mare, în E 58. Or, dacă acesta nu e un traseu turistic ce ne arată trecut-prin obiective, prezent- prin belvederi și viitor- prin turismul ce se poate face aici, înseamnă că înțelegem greșit ideea de Potențial Turistic.
Da, e un drum si o zona superba. Oare drumul spre Curtuius cum e? ce trece pe sub Cornul Plesii…. eu l-as fi intrebat pe primar si ce o sa faca cu muntii de gunoaie aruncati in valea Varaiului, vizavi de pestera cum ar veni.
Asta n am stiut o cu gunoiul, mulțumesc de pont!!
Din pacate depozite de gunoaie pot sa va arat cu duiumul. Cele de care am vorbit acum sunt in padure in dreapta drumului spre Valisoara, la un 600 de m de ultima casa din Varai. Satul in sine e foarte frumos si curat, cinste lor, dar se pare ca toate gunoaiele se arunca in Valea Varaiului, care e o despicatura impresionata cu padure de fag superba. Ma rog, aruncatul gunoaielor in padure e o meteahna clasica a taranului roman. Daca mai mergeti spre cetatea chioarului o sa vedeti ca iarasi e plina padurea de pini de deasupa Berchezoii, si au aparut depozite si in campurile de dupa si ijn fiecare despicatura in sol. Poate faceti o stire sa-i faceti de rusine, sa vada si primarul.