Diana Rednic, de la copilul fără şanse la viaţă, la o tânără ce emoţionează inimile prin cântec

0
1195

Diana Rednic este o tânără talentată care reuşeşte să cucerească inimile celor care o ascultă de la primele acorduri muzicale. Cu siguranţă menirea ei de a aduce bucurie publicului prin cântec i-a fost hărăzită de Sus, pentru că inclusiv venirea pe lume a Dianei a fost o minune a lui Dumnezeu.
Niciun medic nu îi dădea şanse de supravieţuire copilei în momentul naşterii. Născută prematur, la circa 6 luni şi jumătate, Diana Rednic a dat peste cap pronosticurile rezervate ale doctorilor. Interesant este că, medicul ce a ajutat-o pe mama Dianei la naştere avea o credinţă puternică în Dumnezeu şi a încurajat-o pe aceasta să se roa­ge pentru micuţa Diana. Iar rugăciunile mamei au dat rod pentru că astăzi Diana Rednic este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional “Vasile Lucaciu” din Baia Mare, la specializarea matematică-informatică, iar pasiunea ei este muzica. Are darul de a ajunge imediat la inima oamenilor, cu vocea sa caldă, dar puternică şi melodioasă, prin dăruirea şi trăirea sa din momentul interpretării muzicii uşoare, populare sau a cântecelor religioase. În ochii celor care o ascultă pot fi văzute deseori lacrimi de emoţie sau bucurie, semn că interpretarea Dianei ajunge direct la sufletul publicului. Diana mărturiseşte că a avut şi momente de cumpănă, dar a depăşit aceste obstacole, iar acum cucereşte publicul, dar şi juriul de la concursurile muzicale unde participă.

Între momente de cumpănă şi succese adunate de pretutindeni

R: Ai apărut pe scenă de când erai copil. Cum s-a produs debutul muzical?
D.R.: Am început să cânt de la vârsta de 5 ani. Părinţii mă auzeau cântând prin casă şi au constatat că am talent. Au decis că dacă tot trebuie să fac ceva după şcoală, să mă implice în ceva ce îmi place. M-au dus la Palatul Copiilor, la doamna profesor Adriana Diaconu, cu care mă pregătesc şi în prezent. De atunci fac în fiecare săptămână repetiţii, merg la concursuri, la festivaluri, în ţară şi în străinătate. În familia mea nu mai există persoane care cântă. Fratele meu dansează. Noi doi am fost pe partea artistică. A ieşit şi campion mondial la 18 ani. Amândoi ne încurajăm unul pe altul să mergem înspre succes.
R: Au fost momente de cumpănă în viaţa ta muzicală?
D.R.: Prima dată mi-a fost frică de doamna Adriana Diaconu. Era o persoană mai severă. După primul an am renunţat, deoarece m-am gândit că nu mi se potriveşte aşa de bine muzica. Aveam 6 ani. Mama a insistat să mă întorc, aşa că la 7 ani m-am întors. Până pe la 12 ani nu am avut deloc rezultate bune și nici succes. Mă uitam la colegele mele, ele tot timpul erau apreciate şi luau premii. Profesoara mea mi-a spus că nu trebuie să renunţ şi să muncesc mai mult. La 12 ani am început să iau premii foarte mari, nici nu conştientizam cu adevărat ce se întâmplă. S-a produs o mare schimbare, dar nu am lăsat să mi se urce la cap succesul, mi-am păstrat simplitatea. Prima dată am participat la Ursuleţul de Aur, unde am câştigat premiul II. Am continuat să merg la diverse festivaluri, unde am luat un arsenal de premii I. Eram tot timpul şocată pentru că de fiecare dată după ce treceau de premiul al II-lea mă gândeam că nu mai iau niciun premiu. Am fost în multe oraşe din ţară: Braşov, Năvodari, am fost şi în străinătate, încă de la 7 ani, vârsta la care am mers prima dată singură, fără părinţi, în Bulgaria. Părinţii mei au avut multă încredere în mine tot timpul. În Moscova am cântat şi la Ambasada României pentru românii de acolo. Cuceream juriul cu piese în limba română. Pot să amintesc câteva dintre premii: locul I la Festivalul “Della Scuola”, Italia, 2013, locul I la ”International Festival Folklore, Choir & Orchestra”, Istanbul, 2015, două premii I la Festivalul “Your Success”, Moscova, 2018, trofeul la Festivalul “Goreski Vijenac”, Muntenegru, 2018, trofeul de aur la “Ursulețul de Aur”, 2019 şi trofeul de argint la acelaşi festival, 2022, precum şi trofeul la Concursul Naţional de Pricesne „Glas de Slavă”, Sibiu, 2022.

“Când cânt, dau tot ce am mai bun”

R: Eşti o fire vulcanică pe scenă. E clar că trăieşti la intensitate fiecare moment. Ce înseamnă pentru tine scena şi actul artistic?
D. R.: Eu sunt vulcanică, deoarece înainte să urc pe scenă sunt destul de retrasă. Nu prea vorbesc cu nimeni, doar stau şi mă concentrez pe momentul care urmează. Îmi place să strâng tot ce am adunat din orele de muncă şi stresul acumulat, pentru că e o oarecare presiune şi atunci când urc pe scenă dau tot ce simt. E o trăire greu de explicat, nu prea realizez ce fac pe scenă când urc. Ştiu că trebuie să merg, să cânt şi să dau tot ce am mai bun. Nu mă gândesc la absolut nimic: la juriu, public, părinţi. Sunt doar eu, scena şi muzica.
R: Ai început să cânţi şi muzică populară…
D. R.: Am început să studiez şi canto-muzică populară. Sunt în anul 3 la Şcoala Populară de Artă “Liviu Borlan”. Mă pasionează şi muzica uşoară şi populară. Trebuie să ai o anumită diversitate când cânţi, să te mulţumeşti şi pe tine, şi pe cei cărora le cânţi. Am studiat cu doamna profesoară Diana Cârlig şi acum studiez cu doamna profesoară Mădălina Me­dan. Mi-ar plăcea să îmbin cât mai multe stiluri. Mi-ar plăcea să încep şi cu muzica clasică. Aş vrea să ştiu puţin din fiecare ramură a muzicii.

“Dumnezeu mi-a dat acest talent: de a bucura oamenii”

R: De-a lungul timpului, ai cântat şi muzică uşoară, şi folclor, dar şi pricesne. Cum ai ajuns în acest punct?
D. R.: Dumnezeu mi-a dat acest talent cu un motiv: pentru a bucura oamenii. Eu am fost crescută în spiritul acesta religios. Mergeam la biserică de când eram copil. M-au atras întotdeauna cântările religioase. Am fost îndrumată de preoţii de la Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare să încep să cânt şi pricesne. De atunci, fiind îndrumată de ei şi de părinţii mei, m-a atras. Am început să bucur şi sufletelor celor din biserică. Eu atunci când cânt în biserică mă gândesc la Dumnezeu. Cred că aceasta este adevărata emoţie în biserică: atunci când te gândeşti la Dumnezeu îi cânţi Lui şi atunci toţi oamenii îl simt aproape. În biserică îmi găsesc tot timpul liniştea şi răspunsurile la întrebări. Când eşti la vârsta mea apar tot felul de întrebări.
R: Unde te regăseşti cel mai mult să cânţi?
D. R.: Sunt trăiri diferite. Pe scenă sunt nişte emoţii constructive. Când te uiţi în public şi îţi vezi părinţii, te gândeşti şi la orele de muncă, dar în biserică te gândeşti la Dumnezeu, e o altă emoţie, una profundă. Am avut de multe ori ocazia să văd persoane care vin la mine şi îmi spun că am o voce frumoasă şi că i-am emoţionat. Pe mine mă bucură, pentru că ştiu că mi-am îndeplinit misiunea: să bucur sufletele oamenilor. Am conştientizat de-a lungul anilor că dacă Dumnezeu a rânduit să fiu un om sănătos şi mi-a dat putere să mă nasc şi să ajung cine sunt azi înseamnă că trebuie să îmi îndeplinesc misiunea pe care mi-a dat-o, aşa că eu nu fac altceva decât să îmi urmez paşii. M-am gândit să continuu cu Medicina, dar muzica nu va ieşi din proiectele mele de viitor.
R: Care este mesajul pe care vrei să îl transmiţi oamenilor prin muzica pe care o interpretezi?
D.R.: Să fie buni şi să simtă fiecare clipă aşa cum o simt eu când interpretez o melodie pentru că niciodată nu ştim câte clipe mai avem cu cei de lângă noi, cât mai putem să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a dat.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.