Zilele trecute, un restaurant băimărean discret a găzduit o reîntâlnire, a doua, a foștilor meseriași ce au lucrat în secția de elită a platformei IMMUM, cea de Reductoare Planetare. Nu oricine lucra acolo, era un deziderat, o țintă. De ce?
Aflăm de la doi dintre cei care au organizat reîntâlnirea. Mureșan Cornel a fost maistru și a condus unitatea de întreținere o vreme. Ne povestește despre începuturi. “Am fost acolo din 1980, ca muncitor, apoi șef la întreținere. Era într-adevăr o secție de elită a IMMUM, avea tehnologie de vârf la acel moment, în anii 1980-1986, cu tehnică din Elveția, Germania de Vest, Italia, apoi din Cehia. A fost performantă până în 1983, apoi conducerea țării a decis oprirea importurilor, iar ceea ce a venit în loc… avea calitate discutabilă. 
Fie ele din Cehia sau de la Rulmentul Brașov. O vreme, nu a afectat nici procesul de producție, nici capacitatea, dar în 1989 s-a produs o ruptură. Autoritatea conducerii a început să șubrezească, privatizarea MEBO a eșuat, apoi au venit investitorii. Printre ei, actualul deputat Gheorghe Șimon. Au început valurile de disponibilizări, prin 1997 se simțea deja lipsa de personal, iar în 1999, corpul tehnic a plecat în întregime. Inițial, desfacerea era asigurată total spre China, foarte puțin în intern, chinezii cumpărau oricât produceam. Brusc, în 1989, a căzut tot comerțul cu ei, inexplicabil. Dar nici n-am mai ținut pasul tehnologic cu produsele din vest. În 1999, Secția de reductoare, ce devenise Angred, era în genunchi. Au început să vândă din utilaje, acum acolo sunt două hale goale. 300 de oameni și-au pierdut locurile de muncă. O parte s-au realizat, alții au avut mari probleme de adaptare la noile realități”, ne spune dl. Mureșan. Aflăm, printre oameni, că motorul întâlnirilor este Vasile Tepei, fost șef de secție și conducător al colectivului vreme de doi ani. Vorbim și cu el, nu înainte de a constata că toți cei de față îl consideră vinovat de decăderea Reductoare-Angred pe fostul ministru al Industriei, etern deputat de Maramureș. Și pe cei cu care a venit, majoritatea oameni aduși de la pădure, total afoni în ce privea mecanica fină.
„O firmă germană din RFG a proiectat această secție, eu eram la un atelier de proiectare care a lucrat la gândirea acestui sector, în 1978. Erau utilaje cu ultimele dotări, laboratorul avea aparatură din Suedia. Ulterior, s-a adus tehnică din Cehoslovacia. Sculele germane au ținut 30 de ani, cele cehești câte doi… Eu nu-l acuz pe dl. Șimon ca ceilalți, doar că nu trebuia să se implice dacă nu avea habar de domeniu. Atât. Sigur că și înainte erau situații…țin minte că la reductorul cu numărul 10.000 a venit echipă de filmare de la TVR. Am pregătit un maistru, un muncitor, să vorbească… de vorbit a vorbit secretarul de partid, de meserie turnător. Ceea ce pot să vă spun, ca o curiozitate, este că în acele hale aproape pustii mai lucrează și acum doi strungari, sunt acolo din 1978! 
Le dăm diplome azi, sunt domnii Nistor Pop și Simion Grigorescu. Sunt două strunguri, atât. Imaginați-vă că acolo se făceau piese la sutimi de milimetri, cu precizie de micron!”, ne spune Vasile Tepei. Am fost curioși să vedem halele. Am intrat cu tupeu în curtea fostului IMMUM. Și am înțeles dintr-o privire ce a făcut capitalismul primitiv, a la Chicago anilor 30, cu economia României. Contraexemplul? Peste gard, la fostul IMUAS, se fac piese și ansambluri auto la nivel înalt, cu robotizare și tehnologie modernă.
