Nu ne referim acum la Maramureș, cât la Baia Mare și împrejurimi. Din cauza efectului absolut nociv pe care noi, oamenii, îl avem asupra Mediului, animalele sălbatice au decis nu să fugă, ci să se adapteze, să (ne) supraviețuiască!
Anul trecut, găseam rosături de castor pe Craica cea împuțită, undeva în zona Tanatorio. Sigur, s-au dus, n-au putere să adune atâta și să curețe după alte specii de sălbăticiuni… Apoi, pe depozitul ilegal de gunoi de la Italsofa am văzut tot anul trecut mai multe berze, ce veneau să caute prin gunoaie. Evident, cu concurență majoră din partea miilor de ciori, crescute aproape îngrijorător pentru cei ce au puțină imaginație sau cultură cinematografică. O altă extremă o găsim pe haldele de la Bozânta, nu pe teritoriul Băii Mari, dar generate de industria extractivă. 
Unde, sus pe haldă e lac, cu păsăret, sunt căprioare, au fost mistreți înainte de boală și am găsit urme de bursuc!
Cea mai recentă scenă se petrece pe centura Băii Mari, în porțiunea dintre Phoenix și Flotația centrală. Unde în dreptul unei secții Electrica odinioară, vizavi, pe locul inundat al unui fost depozit de concentrate miniere, dar mai ales sub liniile de înaltă tensiune, s-au aciuat rațe sălbatice. O femelă cu puiuți cât pumnul face deliciul trecătorilor. Sperăm că nu și la propriu. Astfel, Baia Mare a reușit să confirme că suntem oraș cosmopolit: avem familie de rațe sălbatice aciuate pe baltă de pe steril/concentrat. Sub liniile de tensiune! În curând, zimbrii gunoieri, căprioarele de Combinat, lista continuă tot după imaginație…
