Urmare din Graiul Maramureșului, nr. 10014 din 1 aprilie 2023
În numărul precedent al cotidianului „Graiul Maramureșului”, părintele Gheorghe Bălan, de la Biserica „Soborul Sfinților 12 Apostoli” din Baia Mare, rememora momentul în care arhiepiscopul Justinian Chira a revenit în Baia Mare, odată cu reînființarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului. Părintele Gheorghe Bălan i-a fost colaborator apropiat ierarhului, fiind numit consilier economic în cadrul Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului. Împreună cu ÎPS Justinian Chira a avut șansa să slujească de multe ori. Slujirea ierarhului era una aparte, cu evlavie, cu simțământ adânc de iubire față de Dumnezeu și față de semeni.
“La Sfânta Liturghie era mereu cu dragoste și evlavie. Ceva aparte. Știu că uneori îi venea să plângă, când se citea o evanghelie, când se pomeneau persoane bolnave sau adormiți. Era sensibil. Deviza lui era: slujba ta fă-o deplin”, a rememorat părintele Gheorghe Bălan.
Preotul și-a amintit și cum era colaborarea cu ierarhul, din postura sa de consilier economic, funcție pe care a ocupat-o timp de aproape 20 de ani.
“Am fost consilier economic. Nu a avut nicio vorbă de du-te-n colo sau vino-n coace. Întotdeauna blând, bun, răbdător. Întotdeauna ne sfătuia să avem răbdare și să fim buni cu creștinii”, a adăugat preotul Gheorghe Bălan.
De altfel, părintele recunoaște că a învățat de la ÎPS Justinian “cât de important e să ai dragoste de oameni, de Biserică, de tot ce e frumos în lumea aceasta. M-a sfătuit în repetate rânduri: «să te ferești de certuri, de lăcomie, de orice păcat care supără pe Dumnezeu și pe oameni»“, a mai relatat părintele Gheorghe Bălan.
“Oriunde mergea era întotdeauna iubit, primit cu dragoste”, mai spune slujitorul lui Dumnezeu. Au fost numeroase momente în care preotul Gheorghe Bălan l-a însoțit și în deplasările sale în Moldova. ÎPS Justinian Chira iubea în mod deosebit Mănăstirea Putna și obștea monahală de aici. Iar iubirea era reciprocă. Drept dovadă, călugării în frunte cu părintele stareț Melchisedec Velnic veneau deseori în Maramureș să-l vadă pe omul lui Dumnezeu din Nordul țării. Găseau la el alinare în necazuri, sfaturi părintești, dar la picioarele lui așezau și păcatele lor pentru că ierarhul era și un duhovnic iscusit care știa să tămăduiască rănile sufletului.
“Totdeauna mă lua cu el. Făceam în Moldova ieșiri, la Putna, la Iași. Am fost la Putna. Călugării de la Putna veneau în Baia Mare și se spovedeau la el. E foarte interesant acest lucru. Era un duhovnic bun. Călugării de la Putna se bucurau mult de întâlnirile cu ÎPS Justinian, iar bucuria era reciprocă. La despărțire toți erau cu sufletele încărcate de bucurie”, a punctat preotul Gheorghe Bălan.
Arhiepiscopul a avut parte și de încercări, unele păreau ispite greu de depășit de ierarhul aflat la o vârstă înaintată. Părintele Justinian se încredința cu totul în mâinile lui Dumnezeu, iar lucrurile se rezolvau în mod uimitor, semn că fiecare rugăciune era primită la tronul dumnezeiesc.
“A avut parte de niște accidente. Odată a fost accident greu la Satu Mare. Era lângă clopotniță, clopotele erau afară. El stătea afară. Un clopot în timp ce se trăgeau clopotele s-a spart și o bucată i-a venit în cap. Se spunea că nu va mai trăi. Și a trăit ani mulți, s-a făcut sănătos, Dumnezeu l-a ajutat. A mai fost bolnav și altădată. Dar își punea credința în Dumnezeu. Ținea pravila, se ruga zi și noapte. Era omul evlaviei, al rugăciunii, al iubirii de aproape. Câteodată așa strângea din mână și își bătea pieptul, spunând: așa îmi e de dragă lumea aceasta încât vreau să fie cu mine și în rai”, a concluzionat părintele Gheorghe Bălan.
