Președintele și greva

0
72

Greva profesorilor, aceasta-i sintagma consacrată, mi-a provocat tristețe pentru condiția intelectualului de la catedră, dar și situații în care am întâlnit hazul și necazul. Că această revoltă nu se va termina după date calendaristice, cu ceva compromisuri, ci se va instala pentru multă vreme în sufletul dascălilor, ca o rană greu de vindecat. M-a uimit atitudinea difuză și confuză a președintelui țării, care este profesor la bază, cum se spune. Să nu ai o sensibilitate de breaslă, o simpatie firească și înțelegătoare pentru colegii din mijlocul cărora te-ai ridicat, mi se pare ciudat. O tresărire meritau și dascălii țării din partea unui fost coleg de catedră. Nici doamna profesoară Carmen nu s-a arătat interesată de subiect. Nu le scădea prestigiul dacă erau cu fața spre această categorie de intelectuali ai țării.
Poate nu au voie să-și arate sentimentele. Să mă iertați, dar domnul general de armată a reacționat firesc, ca în cazarmă. Ordine, disciplină, pas de front. Asta-i meseria! Domnul Ciolacu a cântat și el mai târziu, precum cucul la Rusalii. Doamna ministru a navigat anevoie printre întrebările ridicate de situația creată. A citit de pe foaie ce i-a dictat premierul. Eu știu că evenimentele importante scot la iveală personalități. Dacă este de unde. Multe hibe ațipite a scos la suprafață această grevă. Pe lângă revendicările salariale s-au văzut multe pete negre din sistem. Cum este calitatea îndoielnică a unor cadre didactice, cum s-ar zice criza valorii la catedră.
Apoi, este strigător la porțile indiferenței ca o întreagă clasă politică, din ultimele trei decenii, să întoarcă spatele finanțării învățământului românesc. Este dureroasă această realitate. Vorbim singuri, scriem zadarnic! Greva aceasta are multe înțelesuri. Cărora nu li se rotunjesc explicațiile. Și eu, care stau pe marginea acestui domeniu, dar cu amintirea că am fost învățător la bază, cum domnul președinte este profesor, nu pricep de ce învățământul a devenit o cenușăreasă din pricina banilor. Noroc cu părinții, cărora le pasă de pruncii lor și cu unii dascăli pricepuți și devotați. Dar nu putem uita încurcăturile, nepriceperea, comoditatea din vârful puterii. Și păsările, cam multe, din jurul acestei puteri, care nu știu să cânte.
Pentru mine este scandalos să nu investești, tu, Putere, în luminarea generațiilor care mai pot consolida această Țară. Domnule președinte, pentru a-mi argumenta textul, am căutat câteva păreri ale Domniei Voastre, despre grevă. A declarat președintele: „Toată clasa politică a neglijat educația. A fost pusă la nivelul care i se cuvine cu ocazia proiectului meu «România Educată». Știm că educația se face cu mult entuziasm, dăruire, dar nu vine pe gratis. Dascălii trebuie să primească ce li se cuvine.” Vorbe protocolare, cât despre proiect este unul eșuat. Apoi, președintele a devenit agitat după ce s-a întâlnit cu liderii sindicali. Spune domnul Johannis: „Greva a durat un pic mult. Se pune întrebarea cine negociază pentru dascăli? Fiindcă liderii de sindicat tot vin și tot pleacă, dar ei sunt un fel de interfață. Guvernul le spune ceva, sau eu, ei se duc și consultă oamenii. Este extrem de greu de imaginat cum funcționează o negociere pe această bază.”
Președintele se miră că liderii sindicali sunt o interfață, care doar transmite dorințele profesorilor! Apoi devine ferm. Adică v-am dat Ordonanță, ceva promisiuni financiare și voi, foștii mei colegi, nu vă astâmpărați? Nici nu au avut de gând. Și le dă o variantă cam ultimativă: „sper să se întoarcă la școală, pentru că nu mai au pentru ce să facă grevă.” Nici de data aceasta nu a fost ascultat fostul profesor de fizică, actual președinte al României. Care a devenit nervos. Și se răstește la intelectualii României: „Cum în­drăznește cineva să pună în dificultate examenele naționale? Este o generație întreagă care dă BAC-ul și trebuie să meargă la facultăți. E o generație întreagă care dă Evaluarea Națională. După ce Guvernul le-a dat tot ce au cerut, acum în ce temei mai continuă greva?”
Până la ora la care scriu aceste rânduri, greva funcționează. Eu nu am nimic cu domnul președinte al României, dar dascălii, amânând cam multicel revendicările, aveau o mare nădejde în el.
P.S. Ieri, se pare, s-a conturat o înțelegere între sindicaliști și Putere. Cam tardivă și de o parte și de alta. O spune un fost învățător, care este alături de condiția omului de la catedră. De aceea îmi asum acest text, ca opinie personală despre tris­tețea școlii românești.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.