Părintele Florian Nechita l-a văzut pe Înaltpreasfințitul Justinian pe vremea când era doar un adolescent. Atunci, ierarhul era starețul Mănăstirii “Sfânta Ana” Rohia, iar oamenii din popor alergau la părintele Justinian să îi spună necazurile și să audă de la el o vorbă de mângâiere și de încurajare. În altarul de la Mănăstirea din Rohia l-a zărit pentru prima dată și părintele Florian Nechita. A fost atât de impresionat de prezența și de slujirea părintelui Justinian, încât nu a uitat niciodată acel moment.
“Prima dată l-am cunoscut în 1964. Am mers la Târgu Lăpuș să îmi fac buletinul. Eram cu mama și am mers pe jos până la Rohia. Acolo la mănăstire l-am văzut slujind, l-am auzit pe părintele Justinian, predicând. Aveam 14 ani. Cu toată sinceritatea spun: am crezut că îl văd pe Dumnezeu, vorbea cu atâta putere, cu atâta convingere, totul izvora din inimă, din trăire. Vorbea din inimă și transmitea. Apoi l-am mai văzut, l-am mai auzit. Am mai fost la Rohia…”, a rememorat preotul Florian Nechita.
Acel moment, precum și educația primită în familie și-au pus amprenta pe inima tânărului Florian Nechita care avea să răspundă peste ani chemării lui Dumnezeu, aceea de a fi preot. De altfel, părintele Florian Nechita mărturisește că, din cei 9 copii ai familiei sale care provine din Preluca Nouă, doi au ajuns preoți: el și încă un frate. A fost hirotonit preot chiar de ÎPS Justinian.
“La noi în casă nu se negociau trei lucruri: rugăciunea, postul și mersul la biserică. Așa am ajuns ca dintre cei 9 copii ai familiei mele, din care 8 au trăit, doi să fim preoți. M-a hirotonit întru preot. ÎPS Justinian la Inău, la Târgu Lăpuș, în 9 iunie 1989. Îmi amintesc toată slujba. Am fost hirotonit pentru parohia Vima Mare. Era vacantă parohia și am venit aici unde am stat 14 ani și jumătate. Apoi m-am transferat ca pedagog la Seminarul Teologic Ortodox “Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare unde am fost și duhovnic, o perioadă. Am renovat două biserici pe care le-a resfințit ÎPS Justinian”, mai adaugă părintele Florian Nechita.
Între timp, părintele Florian Nechita și-a descoperit și vocația scrisului. S-a gândit să își continue misiunea în rândul creștinilor, prin intermediul unor cărticele ușor de citit și cu învățături simple, dar importante pentru viața creștinului. A ajuns să scrie 16 cărți, după ce a fost încurajat chiar de ÎPS Justinian să urmeze această linie.
“Între timp m-am îndeletnicit cu scrisul, fără a avea pretenția erudiției. Scriu cărți mici: cine întreabă pe de o parte învață, pe de altă parte se smerește. Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească. Am până acum 16 apariții editoriale. I-am dus la un moment dat ÎPS Justinian niște cărticele la Episcopie. Nu era acolo. Le-am lăsat la o măicuță să i le dea. După o săptămână ne-am întâlnit și l-am întrebat dacă a primit cărticele și mi-a răspuns prin 4 verbe: le-am primit, le-am citit, mi-au plăcut, continuă. Și am continuat, am editat cărticele, scot o ediție cam în 10.000 de exemplare, am tot distribuit pe la biserici, mănăstiri. Am început cu cărticele pe temele: De ce cinstim sfintele icoane?, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Care este biserica cea adevărată?, Sfaturi folositoare pentru tineri”, a continuat relatarea părintele Florian Nechita. (va urma)
