…suntem tâmpiți? O problemă de gust. Și de miros.
Ca să nu facem gafe, că ne pricepem noi la toate, am întrebat un specialist în ape, în filtre, în măsurători. Informația a început să ne intereseze când am auzit că pe Valea Izei, nici o comună nu are apă potabilă, la standarde, în ciuda rețelelor făcute după proiect, a filtrelor etc. Cum așa? Îi păstrăm anonimatul, ca să nu aibă probleme, da?
“Cred că în afară de Botiza, de cei care iau apa de la munte, nimeni de pe lângă Iza nu are apă potabilă la rețea. E simplu. Pe de o parte, toată lumea se preface că nu vede că în amonte, în Iza se deversează din canalizările orașelor Săliștea și Dragomirești, mai nou și Bogdan Vodă. În aval, din pânza freatică a Izei sunt captări de apă la mai toate comunele. Acum…dacă n-am fi români și epurarea s-ar face după regulă, ar fi cum ar fi. Dar știm cum se face… ba merge stația, ba nu merge. Canalizarea se deversează, epurată sau nu, în Iza. Mai jos, alții beau apă de acolo. Dar și fără să fi fost asta, apa nu era bună. Zona e o căldare în care s-au adunat de zeci de ani musturile de grajd din toate satele, plus chimicalele din îngrășămintele puse pe câmpuri. Interesant, primarii nu vând apa ca fiind industrială, tehnică, ci ca apă potabilă. Sigur, e diferență între 80 de bani metrul cub și 3-4 lei, nu? După care vin cei de la DSP, dau amendă pentru că apele nu-s potabile, și mai bine plătesc amenzi de zeci de mii de lei, dar se perpetuează povestea”.
Bum, asta da. Unii beau apă de unde alții se c…, ne scuzați expresia, nu încape mai elegantă, dat fiind gravitatea problemei. Din altă parte aflăm că nici actualele și fostele depozite de gunoi din zonă n-ar fi foarte benefice.
„Indiferent cât țin gunoiul sau nu, se creează acel must, acel levigat, care este otrăvitor. Știm cazul Băii Mari, unde de la gunoiul de la Italfosa se duce acel lichid spre Craica și Lăpuș. Așa e peste tot, el se generează, fie cald sau frig. Și se scurge undeva, să ne înțelegem. Și ajunge în pânza freatică, mai devreme sau mai târziu. Am ajuns, din păcate, în situația ce părea utopică, în urmă cu 20 de ani, când toată lumea dădea din mână… pânza freatică este deja infestată de gunoaiele pe care le-am depus noi, peste ani. Am ajuns să bem apă de pe propriile gunoaie, La care se adaugă canalizările. Cine a permis așa ceva, canalizare în amonte de priză de apă, pe același râu, este probabil inconștient”.
Sau sadic, zicem. Oricum, nu beți apă de la robinet pe Valea Izei, vă rugăm. E o chestie de gust…
De ce să-l mai faci maro pe Marele Alb? Se face solo!
Zice un parlamentar de-al nostru, cu adevăr, deși inutil, cel mult atrăgând atenția că nici al lui lider nu-i foarte breaz… „Acum, în direct la Antena 3, discută despre vizita pe care președintele Iohannis o face în Delta Dunării, în loc să fie alături de oamenii afectați de nenorocirea de la Crevedia. Și am insistat pe faptul că, spre deosebire de alți lideri europeni, Klaus Iohannis continuă să folosească resursele statului în vizitele sale private, în timp ce premierul Marcel Ciolacu folosește cursele de linie. Am râs deja de Kraus, mulțumim, cum s-a dus el și s-a făcut de râs. Zicând… contribuția mea la rezolvarea problemelor Deltei este că am venit aici, sau ceva de gen. Totuși, de ce comparația? Să râdem și de Ciolac?
Un declin, o stagnare sau doar indiferență?
Sărbătorile populare din Maramureș au ceva al lor. Într-adevăr, poți alege să îți placă sau nu, indiferent cât de vechi sau de tradiționale ar fi.
Unele dintre sărbători s-au diversificat. Altele s-au rafinat. Altele s-au dezvoltat. Unele, din păcate, sunt umbra a ceea ce au fost. Și declinul continuă. Din păcate, spunem, Târgul Cepelor de la Asuaj e un exemplu de stagnare, asta ca să fim eleganți. Toate au componenta de bâlci, de sărbătoare câmpenească… de circ electoral, să ne înțelegem… asta nu avem de reproșat niciuneia, de aceea ziceam la început că e o chestie de gust, Dacă vrei să vezi tarabe, folclor mai bun sau mai modest, dacă vrei să vezi politicieni pe scenă împăunându-se, acolo e locul tău. Dar sunt diferențe majore. Dacă Hora la Pislop a avut curajul să se reinventeze, să aducă pe scenă jazz, etno rock… dacă Udătoriul a renăscut, dacă Tânjaua are caracter național deja, Târgul Cepelor e tot un bâlci. Pe scenă se zic aceleași lucruri…”Ne aflăm la cea de-a 52-a ediție a festivalului internațio…ăăăă…interjudețean”. „Avem invitate în seara tinerilor două formații… două fete… care au venit cu dansatorii ca să ne facă show” (două tinere, din care una era a patra parte din fosta trupă ASIA). Apoi, politicul. Invitata specială a serii, pe lângă aceiași și aceiași, doamna Maria Grapini. Perfect potrivită, trebuie s-o recunoaștem. Uite ce zice pagina Wikipedia despre europarlamentarul român: „Maria Grapini a reușit să intre în folclorul urban din cauza deselor greșeli de ortografie pe care le-a făcut de-a lungul timpului, în special în postările de pe contul său de Facebook. În acest sens, în iulie 2015 a fost lansată o aplicație online, numită ironic GRAPINIzer, care oferă utilizatorilor posibilitatea să introducă într-o căsuță un text corect gramatical, în limba română, iar ulterior, cu ajutorul opțiunii „grapinize”, să vadă cum arată textul în varianta „grapinizată”. Ce să zicem, Târgul Cepelor…la mai mare! Urmează Gigi Becali? Sau Nelson Mondialu?
Sună a metal, dar nu nobil
Alții care se fac singuri de… , fără să-i pună nimeni. Zic ei despre ei așa: A(…) “partidul extremiștilor decerebrați”, al “putiniștilor și anti-europenilor”, partidul “izolat și nefrecventabil” – după caracterizarea autoamețitoare a adversarilor noștri – este: “singurul care a organizat într-un an patru conferințe internaționale cu reprezentanți de vârf ai gândirii conservatoare europene și ai partidelor conservatoare din Statele UE și din Israel; singurul care are un Institut de Studii Politice care funcționează, singurul care are o Academie Politică, în care se formează cei care vor să ocupe funcții în organizațiile lui sau funcții de demnitate publică, singurul care are Comisii Naționale de Specialitate (“guvern paralel”), cu sute de experți, care proiectează soluții la problemele societății și articulează politici publice, singurul care a propus un program de guvernare cu valențe de priect de țară, singurul care are curajul să propună reformarea UE, ca alternativă la tendințele distructive imprimate de Comisia Europeană în ultimii ani și deopotrivă la supunerea oarbă a guvernului național față de un centralism ilegitim și excesiv urmărit tot mai mult de Bruxelles.”.
Nici nu mai comentăm nimic, au zis ei tot.
Acest material este un pamflet și trebuie tratată ca atare. Libertatea de exprimare a presei beneficiază, conform art. 255 Cod civil, de o protecție suplimentară, măsurile provizorii preconizate neputând opera împotriva jurnaliștilor decât în situații excepționale: prejudicii grave, atingerea dreptului la viață privată, evident nejustificată.