Ca unul care am avut norocul profesional să fiu la Sarajevo, imediat după încetarea conflictului interetnic din fosta Iugoslavie, tresar la orice răbufnire din această zonă. Fiind cartiruit la Zenica, la Batalionul comandat atunci de regretatul colonel Augustin Moldovan, am ajuns pe muntele Igman, unde erau instalate baterii de artilerie, care au răvășit o bună parte din capitala Bosniei-Herțegovina. Cea mai tristă imagine este ruina Palatului de Iarnă, unde, în 1984, au avut loc Jocurile Olimpice. Am fost cu maiorul Nistor, adjunctul colonelului Moldovan, prin corturile misiunii KFOR (Kosovo Force), care avea rostul de a menține pacea în acea zonă a Balcanilor. Atunci am înțeles, la fața locului, detalii din gravitatea conflictului dintre Kosovo și Serbia.
De aceea, în aceste zile, când am auzit că au avut loc în nordul Kosovo, o zonă populată majoritar de etnia sârbă, conflicte între forțele de ordine locale și trupe paramilitare sârbești, mi-am adus aminte de discuțiile mele cu militarii români din acea misiune. Căpitanul Mărgineanu îmi spunea că acolo atmosfera va fi multă vreme tensionată. Și a avut dreptate. Se întâmpla în urmă cu mai bine de două decenii. România a optat pentru organisme europene, care să ne asigure ceva liniște și progres. Eu sunt pentru această direcție. Adică NATO și Uniunea Europeană. Numai că a izbucnit războiul din Ucraina. Care a provocat noi orientări, chiar în rândul statelor care au aderat la aceste forme de protecție națională.
Recent s-au încrâncenat relațiile dintre Kiev și Varșovia. Dacă până în urmă cu puțin timp între Ucraina și Polonia au fost relații de alianță declarată, acum se vede tensiunea. Am urmărit cu atenție această neliniște europeană. Întâlnirea dintre președinții Poloniei și Ucrainei, Andrzej Duda și Volodimir Zelenski, din 19 septembrie, a fost anulată, invocându-se decalaje de program. Motivul real îl reprezintă răcirea bruscă a relațiilor dintre cele două țări. Polonia a anunțat că prelungește unilateral embargoul asupra importurilor de cereale din Ucraina. Pe de altă parte, Ucraina a replicat că va da în judecată Polonia la Organizația Mondială a Comerțului. Pe această listă a Kievului se află și Ungaria, și Slovenia.
Se vede că Grupul de la Vișegrad, din când în când, își arată solidaritatea. Am decupat din discursul președintelui polonez în fața Adunării Generale a ONU: „Ar fi bine dacă Ucraina nu ar uita că primește ajutor din partea noastră și că noi suntem o țară de tranzit dinspre și spre Ucraina.” Un lider polonez a cerut și sprijinul polonezilor pentru ajutorul dat Ucrainei. Darea în judecată a Poloniei a trezit voci ferme la Varșovia, care nu se lasă impresionate de gestul Kievului și, spun asta, ar dăuna serios ucrainenilor. Și s-au exprimat clar că embargoul asupra cerealelor rămâne irevocabil. Este un adevărat conflict economic. Ca represalii la atitudinea Varșoviei, Ucraina va interzice importurile de legume și fructe din Polonia. Aceste dialoguri răspicate aruncă o imagine sumbră asupra unor relații fidele dintre cele două țări europene. Amândouă privite cu multă atenție de ocheanul Moscovei.
Ca și cum embargoul nu ar fi fost suficient, Varșovia a anunțat reducerea asistenței sociale pentru refugiații ucraineni. Citesc pe fluxul de știri că, în 15 octombrie, în Polonia vor avea loc alegeri parlamentare, iar guvernul premierului polonez se confruntă cu o tot mai mare nemulțumire a polonezilor față de sprijinul mare dat Ucrainei. Declarația președintelui polonez în fața presei din New York, preluată de pe activenews.ro, mi se pare tranșantă și edificatoare pentru a consemna tocmai neliniștile care cutreieră această parte europeană de lume. Comparația Ucrainei cu un om căzut în apă, care trage după el alți salvatori, mi-a dat de gândit. Iată spusa lui Duda despre țara aflată în război, răvășită de ruine și moarte: „Avem de-a face cu un om care se îneacă. Toți cei care au participat la o operațiune de salvare a unui om care se îneacă știu că este extrem de periculos, că te poate trage în adâncuri. Are o forță de neimaginat din cauza fricii sale, sub influența adrenalinei și poate, pur și simplu, să își înece salvatorul. Cam așa este și situația dintre Polonia și Ucraina. Țara este atacată de Rusia, se află într-o situație dificilă și se agață de tot ce poate.”
În această situație dramatică, Polonia dorește să se protejeze. Este o atitudine asumată într-un important for internațional, care dă o altă turnură complicatei situații din această zonă. Ultimele știri parcă sunt mai optimiste. Ucraina vrea un compromis în privința cerealelor. Rămâne ca polonezii să găsească o formulă care să-i avantajeze. Mai ales că și Polonia este cuprinsă de febra electorală. Discuțiile pe teme istorice nu au ce căuta în acest context tensionat. Să nu se deschidă cutia Pandorei! În aceste împrejurări, România trebuie să fie foarte atentă.
