Recenta afirmație a edilului băimărean c-ar ține Sărbătoarea Castanelor odată cu coacerea castanelor autohtone ne-a adus în atenție brandul îndrăgit. Am căutat să aflăm ce se întâmplă în prezent cu căstănișul cel protejat, de care știți că e în mare suferință.
Întâmplarea a făcut să avem interlocutor pe un om care nu doar că-l are în grijă, ci e și pasionat de subiect, Mihai Sajerli, șef al Ocolului Silvic Firiza și fost director al Direcției Silvice Maramureș.
Ce-i drept, înainte am fost în căstăniș, pe Dealul Crucii și-n alte părți, unele neașteptate, gen dealurile de deasupra Șomcutei sau deasupra Tăuților de Sus, spre Baia Sprie. Pe alocuri, copacii solitari se comportă excelent, dar acolo unde e pădure, e dezastru.
Ne-o confirmă și Mihai Sajerli: “Boala aceasta, cancerul castanului, a fost adusă din Franța, în anii 80, la stațiunea pomicolă Dura, cu puieți. Unde a fost densitate de arbori, a făcut prăpăd. S-a răspândit și prin faptul că oamenii au plantat. Sigur, acolo unde au pus un castan în pădure de fag, nu s-a întâmplat nimic. Dar, căstănișul mare, cel vechi, a suferit. Culmea, eu observ în teren că boala e cumva pe final, i-a trecut vârful.
Am făcut tratamente, dar repet… noi nu am avut niciodată grija producției de castane, aceea a fost o grijă a persoanelor fizice, proprietari de căstăniș. Sigur, tot ei sunt cei care nu și l-au îngrijit. Noi însă avem pepinieră de castani și vindem constant castani, majoritatea pleacă spre Alba și Bihor, plus în sudul țării. La fel cum am făcut și plantări. Dar noi nu cu castanele am avut treabă, ci cu lemnul de castan, care este de mare valoare. Am colaborat, când cu boala castanului, cu grecii de la Universitatea Thesalloniki, ei făcuseră vaccinul. Acolo lemnul de castan se folosește pe scară largă, de la mobilier la araci și stâlpi. De fapt, am văzut cu ochii mei în Grecia linii de curent pe stâlpi de castan, e un lemn dur, tare. Vă pot demonstra… în lemn uscat de castan nu dai gaură decât cu burghiu special, se înfoacă și se rupe”.
Desigur, speranța de îmbogățire din vânzarea de castane există în continuare… în centrul Băii Mari se încearcă vânzarea de castane prăjite cu fabulosul preț de 10 lei/suta de grame de castane prăjite, ceea ce ar duce la 100 lei/kilogram.
În alte părți, la intrarea în anume marketuri de oraș, romi cu castane “împrumutate” de ici-colo vând kilogramul de castane vizibil necoapte cu 20 lei/kilogram.
În piețe, magazine și aprozare, prețul lor variază între 20 lei și 40-50 de lei, dacă vorbim de celebrele Maroni, castanele uriașe de plantație aduse din zone mediteraneene, gen Italia, Turcia sau Grecia.
Vestea bună este că, iată, la noi cineva le poartă de grijă castanilor. Ocolul Firiza are o pepinieră de două hectare de castan, în plus plantează anual o medie de 1.000-1.500 de puieți de castan, unde permite habitatul.
“Castanul se prinde ușor, e rezistent, crește foarte repede, practic în 7-8 ani poți avea fructificație. Iar dacă mă întrebați de castanele acelea uriașe, de cultură, sunt ca merele de la noi… din soiuri selectate, culturile primesc îngrășământ etc. O să vedeți, castanele acelea cele mai mici au cel mai bun gust”, ne spune șeful ocolului silvic.
