- Continuare din numărul 10177/14 octombrie 2023 •
Părintele Vasile Marchiș amintea în numărul precedent al cotidianului “Graiul Maramureșului” de momentul în care student fiind, a înțeles de la episcopul Justininian Chira, ce înseamnă transpunerea în practică a pildei samarineanului milostiv. De altfel, într-una din conferințe i-a amintit Înalpreasfințitului Justinian de acea întâlnire. Îndemnul a fost acela ca slujitorii altarelor să fie “samarineni milostivi”. “I-am amintit într-o conferință, mi-a zâmbit cu recunoștință, spunându-mi că aceasta e menirea noastră, de a fi samarineni milostivi, adică să fim și noi exemplul dânsului”, a punctat preotul Vasile Marchiș.
După acea întâlnire din timpul studenției, tânărul Vasile Marchiș avea să îl reîntâlnească pe arhiereul-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, în 20 decembrie 1981. De data aceasta, se afla în fața unui moment de o mare profunzime, acela în care primea darul preoției. A fost hirotonit la Catedrala din Cluj de Preasfințitul Justinian Chira. După sfințire avea să aibă parte de o nouă surpriză și de un alt gest unic din partea Înaltpreasfințitului Justinian Chira.
“După hirotonie m-a invitat să iau prânzul cu el, ceea ce nici prin gând nu îmi trecea. Am servit masa împreună, la Cluj, doar noi doi. Am început prânzul la ora 13 și a ținut până la ora 15. A fost o Liturghie după Liturghie. Mă cunoștea din facultate, voia să știe mai multe de la mine, despre noi, despre tineri, despre tinerii preoți. Vă dați seama câte nu am discutat. A vrut să fie convins că drumul pe care am pornit este cel bun și că păstorul ales își merită drumul pe care pornește. Am primit atunci multe sfaturi părintești. De exemplu: Să fim înțelepți și blânzi și să răzbatem căci și Hristos a răzbit prin lume. Preasfințitul Justinian Chira era un om ieșit din comun. Așa ceva mai rar întâlnești”, și-a amintit preotul Vasile Marchiș.
La acea întâlnire față în față, părintele Vasile Marchiș a descoperit în persoana episcopului Justinian Chira “o personalitate complexă: un om deosebit, delicat și distins, un om bun, om de omenie, călăuzitor de oameni care și-a pus întreaga ființă slujirii lui Dumnezeu și omului. Întruchipa o personalitate distinsă printr-o privire caldă, plină de Lumină și demnitate, un chip senin care este în stare să îl dezarmeze și pe cel mai violent adversar. Am descoperit atunci în persoana sa o fire prietenoasă și blândă, manierat, de o rară modestie și sensibilitate sufletească. Spirit contemplativ, echilibrat, convingător, dârz și cu judecata cumpănită, un bun organizator. Știa să asculte și să răpundă pământului, iar după o bună chibzuială să dea soluțiile cele mai folositoare. O sinceritate naturală se revărsa asupra întregii sale ființe, care involuntar te atrăgea cu pasiunea celui ce iubește. Fascina prin prezența sa și nu lăsa pe nimeni să șovăie în credința că Dumnezeu toate le vede și toate le judecă cu măsură dreaptă”.
Ulterior, părintelui Vasile Marchiș i s-a încredințat spre păstorire Parohia Ortodoxă Asuaju de Jos. El, fiind născut în Asuaju de Sus, a primit un sfat important de la Înaltpreasfințitul Justinian. “Mi-a spus: va fi greu, cică e satul natal, iar Mântuitorul a zis că niciun prooroc nu e bine primit în patria sa. Dar îndrăzniți că veți birui. M-a încurajat, am îndrăznit și am biruit. Am slujit aici 10 ani”, a mai relatat părintele Vasile Marchiș. Apoi, la cerința Înaltpreasfințitului Justinian Chira a acceptat Parohia Ortodoxă din Lăpușel. “Nu puteam să îl refuz pe Preasfințitul Justinian, nici nu știu cine ar fi putut să îl refuze. El a fost mereu în umbra mea. Am făcut și sfințire la Lăpușel cu PS Justinian, după ce în 1986 Preasfințitul Justinian participase la slujire și în Asuaju de Jos. Am avut binecuvântarea arhierească, am avut omul care mă susținea tot timpul și mă îndemna: mergi înainte, nu te opri. Tot timpul era un catalizator care mă îndemna să merg înainte, nu aveam ce face pentru că nu îl puteam dezamăgi nici pe Preasfințitul, nici pe Dumnezeu. Orice probleme aveam, el știa să le rezolve cu bunătate, înțelepciune, cu răbdare. Ne îndemna pe toți la răbdare: aveți răbdare, aveți credință. Vlădica Justinian s-a identificat cu neamul său din frumosul Maramureș, a rămas aici, de veghe lângă sufletul poporului său. La slujire parcă era din altă lume. Era blând, bun, înțelept, știa să conducă totul cu atâta discreție, atâta bunătate încât ne transforma și pe noi. Rămâne reprezentativ, unic pentru Maramureș, greu va fi egalat”, a concluzionat preotul Vasile Marchiș.