Poezia este purtată de valsul vântului care-mi așterne izul toamnei pe umărul drept, acolo în grădina amintirilor, unde au pășit personalități precum: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, acolo lângă măr sub palidul soare, acolo unde am privit prin ochii lui Stănescu, acolo în Maramureșul Voievodal în Desești poezia devine viață și viața devine poezie.
În 13 octombrie a avut loc a 44-a ediție a Serilor de poezie ,,Nichita Stănescu’’. Evenimentul a debutat cu un parastas în memoria scriitorilor decedați. Am fost plăcut impresionată de arhitectura bisericii de lemn care ne-a întâmpinat cu un covoraș de lână, credincioșii se închinau cu evlavie la icoanele îmbrăcate cu tradiționalele ștergare. Pereții erau pânze de artă, înfățișând istoria biblică.
Monumentul UNESCO ascunde o taină și o căldură deosebită. Seara a continuat cu decernarea premiilor acordate pe ,,covorul de iarbă” la casa părintească a domnului poet Gheorghe Pârja. Emoția plutea în aer, deși am participat pentru prima dată, am simțit atmosfera familială, bunătatea și entuziasmul celor din jur. Marele premiu a fost înmânat poetului George Vulturescu. Mărturisesc că îl admir pe Nichita Stănescu, iar faptul că am cunoscut parte din viața sa m-a fascinat profund. Am intrat cu sfială în curtea domnului Pârja de teamă să nu-i strivesc pașii lui Nichita. Am îmbrățișat copacul lui Stănescu și i-am simțit spiritul. Domnul Pârja ne-a povestit despre întâlnirea și prietenia sa cu acesta și mulți alți poeți consacrați. L-am ascultat ca o copilă căreia i se citea un basm înainte de somn.
La căminul cultural din Desești am avut onoarea să ascult creațiile altor poeți. Glasul lor diafan, rostind deosebite metafore mi-au învăluit sufletul ce plutea pe vibrațiile muzicii.
Împreună cu cenaclul ,,Voci Eminesciene” coordonați de doamna profesoară Cândea Monica, ne-am prezentat și noi poeziile, fiind numiți de nașul nostru literar, Domnul Pârja, ,,viitorul poeziei”.
Pentru mine această experiență rămâne pe un piedestal în inima mea, nu am crezut că mă voi regăsit atât de mult într-un eveniment, am simțit că aparțin Deseștiului dintotdeauna, iar poeții erau familia mea. Am zburat pe aripile unei magii până în incomensurabil. Cu siguranță când peste câțiva ani îmi voi aminti de acest moment, voi plânge de bucurie. Doresc să le mulțumesc tuturor pentru această ocazie! Aștept cu nerăbdare următoarea ediție!
Bărbuș Nicole, clasa a XII-a C, Cenaclul Cultural „Voci eminesciene”
Bărbuș Nicole, clasa a XII-a C, Cenaclul Cultural „Voci eminesciene”
