Când pregăteam documentarea pentru vernisajul expoziției personale a pictorului Nicolae Suciu, întâmplat în 24 octombrie, la Galeria de Artă a UAP Baia Mare, am primit în dar o carte de publicistică, semnată de acest maestru al culorilor. Volumul poartă titlul „Linie. Formă. Culoare. Cuvânt”(Editura Performantica, Iași). Este rodul cercetării fenomenului plastic din unele centre europene, naționale și nu în ultimul rând din Maramureș. Autorul face o privire în oglindă în care, de data aceasta, vede lumina cuvântului. Simte să mărturisească: „A tălmăci în cuvinte despre semantica limbajului vizual și despre morfologia elementelor de limbaj plastic constituie o provocare pe măsură, dar și o responsabilitate obiectivă.”
Pictorul Nicolae Suciu ajunge la concluzia că pentru a găsi înțelesurile cele mai sugestive și expresive, conexiunile dintre imagine și cuvânt sunt deosebit de complexe. De la început spun, după lectura volumului, mi-am dat seama că autorul dispune de suple energii ale cuvântului, de curiozitatea necesară pentru a descoperi esența din cotidianul grăbit. Cred că publicistica lui Nicolae Suciu este strâns legată de vocația de cadru universitar. În amfiteatru, dialogul cu cei tineri este un imbold tocmai pentru mărturisirea prin cuvânt. Pictorul, universitarul din Iași, maestrul Liviu Suhar, i-a surprins admirabil pasiunea lui Nicolae Suciu pentru scris, în contextul activității universitare.
Spune maestrul Suhar despre Nicolae Suciu: „Lăudabilă pentru calitatea sa de universitar este activitatea de cronicar și comentator prin limbajul cuvintelor scrise despre evenimente cultural-artistice în paginile publicațiilor locale și nu numai. Articolele sale, cuprinse în volum, sunt o sinteză documentară binevenită la îndemâna virtualului cercetător, interesat de fenomenele plastice din arealul acelei memorabile Școli de pictură de la Baia Mare, mai vechi și mai noi. Pentru a închega această oglindire a substanțialei activități a pictorului și profesorului universitar, doctor Nicolae Suciu, este important să ne concentrăm atenția și asupra creației sale artistice.”
Scrisul presupune neliniște, căutare, viziune și dorința de întemeiere. Când nimeni nu a crezut, Nicolae Suciu a reușit să aducă, la Universitatea băimăreană, specializarea Arte. Cartea la care mă refer are între coperțile ei multe însemnări despre expoziții ale studenților băimăreni, pe care profesorul Suciu i-a însoțit în devenirea lor. Mediatizarea reușitelor profesionale ale studenților de la Specializarea Arte Plastice – Pictură a fost benefică deopotrivă pentru studenți, profesori, cât și prestigiul Școlii de Arte de la Baia Mare. Autorul face portretul multor confrați, în termeni profunzi, de performanță artistică, cu căldura înțelegerii și respectului pentru valoare.
M-a impresionat portretul la aniversarea sculptorului Traian Moldovan. Din călătoriile lui prin centre artistice se alege cu însemnări despre muzee, scrise într-o culoare stilistică de un albastru aprins. Mi-a rămas la suflet impresia autorului la vizitarea Muzeului de Artă din Fălticeni, unde a întâlnit colecția sculptorului Ion Irimescu. Aduce cuvenite cuvinte de apreciere profesorului, maestrului său Dan Hatmanu, sub oblăduirea căruia s-a format. Scrie despre expoziții și cărți semnate de Liviu Suhar. Are condei potrivit despre Edgar Degas, desăvârșirea picturii în pastel, Michelangelo, efigia unui învingător învins, dar și despre comori inestimabile ale Vaticanului. Despre rebelul artist pop-art Andy Warhol, omul care a dat tuturor dreptul la faimă, scrie că a avut succes comercial, dar nu l-a impus în galeria artelor frumoase.
Cu câțiva ani în urmă, aflându-mă peste Ocean, împreună cu Marco și compania de suflet, am vizitat o expoziție Warhol pe malul râului Brandywine, din statul Delaware. Dar cronicarul plastic Nicolae Suciu scrie cu aceeași simpatie despre expoziția de pictură a studenților de la Arte la Căminul Cultural din Mocira. În această carte am descoperit fructul unei gândiri cu aură proprie, Linia care leagă culoarea de rostire. Forma vine să împlinească experiența misterului plenar, iar Culoarea acestei cărți este tocmai prețuirea pentru cei care slujesc Frumosul prin revoltă artistică și taină. Cuvântul este pus de veghe timpului, pentru a întrupa bucuria creației, jertfa sufletului pentru înălțarea luminii.
Universitarul Nicolae Suciu ne-a dăruit o carte zidită prin vreme cu sinceritate și pricepere pentru om și artă. După lectură, am avut revelația chemării pe drumul care duce spre firea lucrurilor, spre miracolul holdei de grâu. Că grâul este fructul luminii solare, dar și semnul iubirii de semeni. Că acolo unde crește grâul creației, omul are pe vatră sfânta pâine a viețuirii. Această carte este ca un grâu înfrățit, cunună luminoasă pe fruntea ispititoare a Artei. De la culoare, spre cuvânt și invers. Cuvintele și lumea lor sunt puternice, nasc idei. Lumea cuvintelor tinde spre sublim. Nicolae Suciu, comentatorul fenomenului plastic, știe cum e cuviincios să scrie, cum trebuie scris, când trebuie scris și cât trebuie scris. Deseori el se lasă visat de cuvinte.
