Să ne fie cumva… Topul celor mai murdare locuri din Maramureș, ediția 2023

Poate că nu e foarte clar, dar nu putem vorbi de județ turistic, de oferta noastră turistică fenomenală, în condițiile gunoiului omniprezent. Nu sunt compatibile, nu pentru străini, nici măcar pentru ai noștri turiști, cei cu voucherele. Nu și gata! Așa se face că încercăm să mai scuturăm o dată voalul de pe gunoaiele maramureșene, da’ de se schimbă ceva. Nu de alta, dar vine an electoral. Anul trecut, “cam subțire” cu acțiunile de ecologizare făcute de organizațiile de tineret, de femei și de șoimi ai patriei ale partidelor… da’ dacă în 2024 se mișcă ceva? Nu, nu ei, ei merg la poze. Dar dacă se poate face o curățenie majoră în Maramureș, ca să începem să ne lăudăm pe deplin cu Maramureșul cel impresionant?
Trecem deci în revistă câteva din cele mai murdare locuri din Maramureș. Trebuie să nuanțăm însă, ba să subliniem. Nu credem că vina aparține exclusiv autorităților locale. Multe gunoaie sunt aruncate de cei ce trec, își iau de acasă gunoaiele și le aruncă departe. Ce altă explicație ai putea avea văzând gunoaie în natură în arealul Târgu Lăpuș, unde autoritatea locală e performantă în colectarea și selectarea gunoaielor?

Intrări deloc nobile în județ

Iar și iar, repetăm până se înțelege. Nu există ceva mai urât decât să intri în Maramureș și să dai direct de gunoaie. Este o declarație grosolană de intenție, fie ea la Apa/Seini, la Țicău/Ulmeni sau la Ardusat/Pomi. În ultimul caz, am găsit gunoaie multe, apoi le-am găsit arse, apoi acoperite cu pământ. În niciun caz, încărcate și duse. La Țicău, însă, era gunoi pregătit la cap de pod, pentru a fi aruncat peste noapte în râul Someș. Dincolo, la Chelința la ieșire, spre Sălaj, pe un proaspăt drum interjudețean asfaltat, alte gunoaie la margine de apă, pregătite cumva.

Blasfemie totală, insula cu/de gunoaie

Teoretic, ar trebui să fie imposibil. Practic, e vizibil și palpabil. La Răzoare, după orașul Târgu Lăpuș, chiar la intrarea în defileul Lăpușului, zonă naturală protejată și de mare valoare, se află o insulă pe râu. Care este efectiv sugrumată de gunoaie. Aduse de apă. Cel mai trist e că pe malul apei, vezi urme de castor, de ciute, de vulpi. Printre gunoaie, fie ele pe Lăpuș sau pe valea Peteritei. Insula geme de gunoaie. Vizavi se văd rosături de castor, dincoace e plin de leurdă primăvara. Dar ca să fie “rahatul cu moț”, urcăm pe drumul spre cătunul Groape, să vedem superba insulă de sus, s-o pozăm. În pădure, deja în zona protejată, gunoaie nenumărate, aruncate din mașini. De la mobilă la moloz, la plastic și gunoaie din case. Absolut dezolant!

Pietrișul și nu numai

Alt loc preferat de “marea nesimțire” pentru aruncarea de gunoaie sunt trecătorile. Șocant a fost de la Rohia spre Măgoaja, între Maramureș și Cluj, unde sus în vârf sunt gunoaie peste tot în decor, duse la nivel industrial. Deja obișnuiți suntem cu Dea­lul Pietriș, cu parcarea unde se aruncă gunoaie parcă sfidător, cu nesimțire… în parcare, în pădure. În decor. De aici se culegea și se ducea leurdă/usturoi sălbatic la Terapia Cluj, pentru medicamente… Dar se petrece și în alte locuri. Și în vârf la Huta, între Sătmar și culoarul Tisei e gunoi aruncat în pădure. La fel, se aruncă pe trecerea dintre Petrova și Strâmtura. Sau la Bocicoiel sus, între Bogdan Vodă și Vișeul de Jos.

Râuri, pâraie

Să nu vă imaginați că apele scapă cumva de aportul nostru. Record­man total este pârâul Craica al Băii Mari, o rampă portabilă de gunoaie căreia nimeni nu vrea să-i dea de capăt. Pe când colo, e simplu. Gunoiul de pe râu trebuie scos cu cupele de excavatoare, încărcate și descărcate fix în mijlocul străzii/cartierului Craica. Simplu!!! “Ați pierdut ceva, vi le-am adus îna­poi!” Simplu. La fel, primăvara murdar e și Lăpăușul, dar la fel e murdară și Iza, pe tot parcursul anului. Nici n-ar avea cum să nu fie, când am găsit gunoi îngropat lângă râu la Lăpușel spre Arieșu de Câmp, vizavi de halda de steril, în zona confluenței Săsarului cu Lăpușul, mai în aval cu 200 de metri!

Comunități minoritare protejate

Oricum ar suna, dar trebuie spus. Deasupra cătunului sau cartierului Ponorâta e munte de gunoaie, ba mai ard câteodată, Craica e toată un gunoi câtă e. Dincolo de comunitatea de romi de la Coltău, spre Arieșu de Pădure, se aruncă gunoi în câmp, din mașini. Nu știm dacă ei…ba știm. Or fi și alții. La fel ca în cazul pârâului Craica, poate acțiunea Buldoexcavatorul ar fi o lecție. În Baia Mare, la fel se petrece la birourile combinatului Phoenix, poate cea mai mare ironie-blasfemie la adresa unui oraș care a generat aur. Să se transforme în gunoi. Acolo de unde se căra aur, se cară gunoi.

Altfel de gunoi

La toate cele de mai sus, adăugăm altfel de mizerie. Exploatările forestiere la margine de drum arată cumplit, spun foarte mult despre respectul nostru pentru natură. Știm, exploatarea lemnului a existat dintotdeauna. Dar poate fi făcută elegant și după propriile reguli din Codul Silvic, nu? Pe drumul de munte dintre Botiza și Groșii Țibleșului se încarcă lemn la asfalt, uneori sunt crengi în drum. Și noroi cât poți duce. La fel, pe ruta Blidari-Izvoare, se taie și se depozitează la drum. La început de iarnă, într-un loc erau bușteni deasupra drumului, rezemați de copaci, stivuiți, ce amenințau să curgă spre drum. Dar lemne în drum sunt și la Baia Sprie mai sus de traseul de Lac Albastru, la fel, de la Băița – Lomaș în sus spre Țiganu.

Lista poate continua la nesfârșit și nu e măgulitoare, nici plăcută pentru turist. Nu uităm urmele mineritului, încă nu s-au șters. Ca niște orașe fantomă arată minele Ilba, Nistru, Baba Borșa, Herja etc. De acolo curge, pe vreme de ploi, vasarâș care se revarsă în râurile noastre gata murdare cu alte cele. La Băița se epurează cu sacul, în amonte de stația de epurare modernă și închisă, cică are o defecțiune. Din Băiuț vin constant ape uzate, cu steril. Asta e vestea bună… mai vin și ape de la canalizări, epurate când/cum. De nu ne credeți, întrebați-i pe cei ce locuiesc spre Metro, la vile, cum în câte o noapte întreaga zonă miroase a c…, în urma deversărilor în Săsar direct. Și uite așa, turistul nostru are motive serioase să strâmbe din nas, la propriu și la figurat. Peste cele de mai sus, mai e una, recentă. În zona stânelor, adică după ce ai urcat la munte cum și cu ce ai putut, găsești o mizerie de nedescris, la care se adaugă dâmburi de lână aruncate în câmp, să putrezească. Le vezi pe Pietriș, pe Gutâi, la Peteritea, oriunde. Cam atât despre Anul gunoieristic 2023…nu de alta, dar omătul le va ascunde, apoi ni le redescoperă la primăvară și-o luăm de la început.