A fost odată ca niciodată în Centrul Vechi din Baia Mare

Mutaţii interesante. De la bibliotecă la notar, de la restaurant de lux la fieru’-n poartă. De la pescărie la nimic.

Ne-a contrariat anunţul întristat de pe Facebook al celor de la magazinul “Foto Muzică şi Sport”, că închid, după peste 60 de ani. Dar ne-a dat idei…ce să zicem atunci de Centrul Vechi al Băii Mari? Ţuşti în centrul istoric al Băii Mari cu noi, să vedem cum se ţin vechii comercianţi!

Fără să ne bănuiţi că avem o obsesie pentru vremuri apuse, că refuzăm noul, am simţit nevoia să căutăm în memorie locuri vechi şi să le revedem, acum. Am oprit în faţa Teatrului Dramatic, am intrat în piaţeta Turnului şi… evident am căutat cafeneaua Piticul. Acolo era un loc magic, puteai vedea, de dimineaţă, atât oficiali din zonă, din instituţii, cât şi interlopi ai zonei Ţintirim. Nu e. E închis, dar… fix în locaţie sunt muncitori care amenajează, iar la următoarea uşă s-a deschis un bar cochet, care promite! Fie să renască!
Intrăm în Centrul vechi şi dăm cu ochii de alt loc drag, ce a supravieţuit cumva asaltului capitalist, Anticariatul. Apoi, cunoscutele baruri elegante, restaurante, cluburi. Pe colţ spre Millenium, închisă, stă locaţia unde se cumpăra…aţă, era un magazin mic cu mosoare, ace, fire etc. E vremea în care oamenii nu mai ştiu să-şi coase un ciorap, ce vorbim? Chiar pe colţ, alt loc magic: fosta secţie de copii a Bibliotecii Judeţene. Devenită apoi birou notarial celebru, acum un birou elegant cu proiecte afişate la drum.

Continuăm periplul şi speram să găsim deschis un loc emblematic. Restaurantul de la Vinclu, Igniș, cu fier în poartă, pare sudată intrarea. N-a rezistat, din păcate, la fel cum nu dă mari semne de viaţă nici partidul de alături, deşi atitudine are, a tot avut. Vinclul… cu acea grădină de vară, cu separeurile ce-au văzut atâtea personalităţi, beţii, conspiraţii…
Sărim barurile, terasele şi ajungem la Central, fost magazin universal în care uneori abia aveai loc să intri. Acum, avem bancă jos, în lateral a supravieţuit magazinul de scule şi electrice, fragmentat. Dar există! Intrăm totuşi în Central şi găsim parfumul de odinioară. Treptele acelea, magazine mici sus, cu diverse. A supravieţuit! Ceea ce nu se poate spune despre Minerul. O poleială inutilă nu ascunde adevărul. Mişmaşuri mărunte şi iată, fără mare finalitate, au făcut ca un hotel, un cinematograf şi un restaurant, plus altele ataşate, să moară. Am zice că e o dramă a oraşului, dar pe cine interesează? A supravieţuit o alimentară la colţ, iar în lateral mai era un club gălăgios de manele. Nici măcar acel “Metalochimice”, de unde ne luam material de fă­cut petarde… ce să faci azi cu sulf? Cu miniu de plumb?

Nu mergem spre Poliţie, ştim că acolo au cam supravieţuit magazinele, chiar dacă având alt profil. Salutăm renaşterea Butoiaşului cu bere, alt loc emblematic. Intrăm însă în “piaţa buzii”, unde e dezastru. Buda însăşi – modernizată şi închisă. Cu scenă în aer liber deasupra, o cochetărie cu gust şi miros îndoielnic. Alături, un fost magazin de peşte, închis. Dar există, deschisă vederii însă închisă cu grilaj metalic în interior, bisericuţa Sfântul Anton de Padova, tristă pe dinafară, superbă pe dinăuntru. Am atins abia-abia, la suprafaţă, zona. Nu am abordat Podul Viilor deşi merita. Dar dacă tot suntem în faţa bisericuţei, nu putem să nu ne amintim de străduţa aceea pietruită ce merita mult mai mult. Pe colţ, magazinul Pescarul e acum de piese auto. Şi acolo a fost restaurant în lateral, iar străduţa Carpaţi era a meşteşugarilor. Acum, a magazinelor de haine second-hand. Putea fi ceva atractiv în miniatură, ca altele pietonale din Oradea, Braşov. Se simte lipsă de interes în a face ofertă integrată pentru zonă. De apreciat cei care s-au dezvoltat în Centrul Vechi, la fel ca și cei care au supravieţuit. Poate e nevoie de ceva mai mult decât brad, concerte şi terase. Nu ştim, zicem. Dar, clar, revenim.