Preotul Vasile Borca, o viață în slujba lui Dumnezeu și a semenilor (III) • „Tot ceea ce gândește, ce vorbește, ce înfăptuiește preotul trebuie să facă în numele lui Hristos”

0
108

– Urmare din nr. 10273/10 februarie 2024 –

“Pieptul fiecărui preot este plin de «răni» de care multă lume nu știe. Noaptea și ziua el are de luptat cu duhurile rele, cu patimile, cu răutatea noastră…”, spunea arhiepiscopul Justinian Chira. De cele mai multe ori credincioșii nici nu bănuiesc zbuciumul lăuntric al celor care au fost aleși de Dumnezeu să slujească în Sfântul Altar, să dezlege păcatele penitenților sau să le sădească în inimi să­mân­ța cuvântului dumnezeiesc. Printre cei aleși de Dumnezeu pentru a îndeplini această misiune sfântă, cea a preoției, se numără și părintele Vasile Borca. În simplitatea și smerenia sa, părintele Vasile Borca nu a căutat niciodată să iasă în evidență. Dar cum Dumnezeu scoate mereu “lumina de sub obroc”, preotul Vasile Borca a fost numit de curând cetă­țean de onoare al Municipiului Baia Mare. Și pe bună dreptate, căci grea și luminoasă i-a fost slujirea, dar a știut mereu să urmeze încurajarea transmisă chiar de Hristos: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. Despre părintele profesor dr. Vasile Borca, arhiepiscopul Justinian Chira sublinia că „a avut un rol deosebit în viața Bisericii Ortodoxe, în general, dar mai ales în viața Sfintei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului”. Pe lângă inițiativa construirii unor biserici din Baia Mare și cel care a contribuit la finalizarea lucrărilor în cazul unor locașuri de cult din municipiu, părintele prof. dr. Vasile Borca este ctitorul învățământului religios ortodox din Baia Mare, este inițiatorul revistei Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, „Graiul Bisericii Noastre” și al revistei Ortodoxia Maramureșeană”.

În 1991 a fost înființat Seminarul Teologic Ortodox, în 1992, Facultatea de Teologie Ortodoxă

R: La scurt timp după reînființarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului ați fost ales inspector eparhial, apoi consilier cultural. De atunci datează și inițiativa Sfinției Voastre de a înființa învățământul religios și în Baia Mare. Cum a fost acest demers?
Pr. V. B.: După Revoluție, lucrurile se schimbau rapid. Gândul meu era să înființăm în­vă­ță­mântul religios și în Baia Mare. Am fost printre consilierii aleși de Prea­sfințitul Justinian. Mă cunoștea de la Cluj. Într-o primă fază am fost inspector eparhial, dar i-am cerut să mă treacă pe postul de consilier cultural. Prin februarie-martie 1990 am făcut demersuri pentru reînființarea episcopiei, propunerea a fost aprobată de Sfântul Sinod și în toamnă a fost numit episcop PS Justinian. Își alesese permanența eparhială. I-am zis că e foarte important să avem și un seminar. La început a fost reticent. Nu avem profesori. I-am spus: profesori găsim, Preasfințite. În cele din urmă a acceptat. Am început discuțiile cu Inspectoratul Școlar Județean, cu Consiliul Județean, apoi am trimis memoriul la Patriarhie, la Ministerul Cultelor și s-a aprobat, La început, Preasfințitul nu voia să se țină aici examenul de admitere, dar am insistat să nu îi transportăm pe elevi de aici la Cluj. Până la urmă a fost de acord. Am avut două clase și am adus o clasă de la Cluj, să avem elevi, iar dascălii să aibă norma didactică. Prima dată a funcționat seminarul la Liceul Nr. 6, abia acolo am găsit înțelegere la domnul director. Ulterior l-am mutat în actualul spațiu. Apoi am propus să facem demersuri și pentru înființarea învă­ță­mân­tului teologic superior. Și am început iar drumurile la autorități. Rectorul din vremea aceea m-a ajutat mult. În 1991 a fost înființat seminarul, în 1992, facultatea. Am avut și motivația, avem seminar, acum ne trebuie și facultate.

Școlile Teologice ne dau cunoștințe, dar acestea trebuie “să se transfere” în viața omului

R: În prezent sunteți lect. univ. dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare. Care credeți că sunt virtuțile pe care trebuie să le aibă un viitor preot?
Pr. V. B.: Virtuțile unui preot sunt cele bine conturate în Sfânta Scriptură și învățătura de credință. Preotul este trimisul lui Hristos, reprezentantul lui Hristos pe pământ. Tot ceea ce gândește, ce vorbește, ce înfăptuiește trebuie să facă în numele lui Hristos și cu conștiința că este trimisul lui Hristos. Însuși Hristos spune că este trimisul Tatălui, iar El mai departe această misiune o transferă apostolilor în Ziua Învierii: “precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi”. Este slujirea autentică, conștiincioasă, dăruirea pentru tot ce face. Întâi preotul trebuie să fie un om al rugăciunii, dar și un om care să cunoască învățătura creștină, să o propovăduiască pe înțelesul tuturor, al celor mici, al celor mari, al celor mai învățați, al celor neînvățați, să vadă lumea în el un slujitor al lui Hristos, un om rugător, un om care pune sufletul pentru tot ceea ce face, pentru că lumea te simte. Trebuie să fie un acord între păstor și suflete, să vadă că ești dedicat. Să nu te simtă lumea că ești lacom, pentru că atunci te discreditezi. Dacă ești ahtiat după cele materiale, și ei slăbesc, se îndepărtează, tot ce încerci să zidești, compromiți.
R: Cum poate fi format tânărul din ziua de azi pentru a deveni cu adevărat un slujitor al lui Hristos?
Pr. V. B.: E nevoie și de modele, în primul rând. E nevoie de un simțământ aparte pe care îl are înscris în gena lui, un preot. Dacă a trăit într-o familie sănătoasă, creștină, autentică, unde s-a promovat, unde s-a trăit viața creștină autentică înseamnă că a preluat ceva și de acolo. Deși mai sunt și cazuri contrare când unii o iau razna. Școlile Teologice ne dau cunoștințe, dar dacă aceste cunoștințe nu se implantează pe ceva, nu se transferă în viața și în sufletul omului, atunci rămânem superficiali, doar de paradă. Degeaba cunoaștem nu știu câte lucruri, suntem filosofi, suntem ași în cunoștințe, dacă nu avem și trăirea care să ne acopere toate acestea și care să se îmbine armonios laolaltă. Eu le spun studenților mei: ceea ce fac să facă din pasiune, din dragoste, din dăruire totală. Orice muncă nu e josnică, orice muncă trebuie făcută în slujba lui Dumnezeu, orice vorbești, orice gândești, orice să faceți ca pe seama lui Dumnezeu, ca și cum El este patronul sufletului. Viitorilor preoți sau celor care sunt deja preoți le spun că trebuie să trăim ceea ce vorbim, pentru că lumea ne simte dacă suntem sau nu sinceri.
R: Pe ce ar trebui să pună accent creștinul?
Pr. V. B.: Pe legătura cu Biserica. Depinde foarte mult de preot cum mijlocește această legătură și cum îl determină pe credincios să aibă această direcție spre Biserică. Încadrându-l în Biserică, Omul are mai multe șanse să aibă statornicie, comuniunea aceasta în grupurile de credincioși contează foarte mult. Și într-adevăr te simți altfel, dacă știi că ai un grup unde te simți bine, unde crești sufletește, să știi că nu ești singur.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.