Moartea lui Alexei Navalnîi, marele opozant al lui Putin, a fost comentată în multe feluri. De la asasinat, la moartea firească în urma unei maladii. Cele mai dese afirmații se referă la faptul că Navalnîi a fost asasinat în colonia penitenciară din Siberia. Am urmat și eu documentarea pe această pistă. Că prea sunt elocvente împrejurările care ar conduce spre acest final. M-au preocupat câteva evidențe care pot reconstitui o întâmplare credibilă. Alexei Navalnîi știa de la început ce riscă, ce-l așteaptă în Rusia. După tentativa de otrăvire, căreia i-a căzut victimă acum patru ani, a fost la vindecare în Germania. Și totuși s-a întors în țara lui. Deși știa că Putin nu-l va ierta. Cum nu l-a iertat pe Boris Nemțov. Cred că aici este cheia curajului, a credinței lui Alexei. Sunt pilde de felul cum valori fundamentale, cum sunt patria și patriotismul, au înțelesuri diferite la cel care deține puterea și la cel care crede în libertate.
Este vorba despre atitudini ferme împotriva falsificării realității. Deosebirea de vederi între doi lideri, atunci când duce la moarte este vorba despre tragedia puterii. Alexei putea rămâne în Occident, într-o relativă protecție, dar s-a întors în Rusia pentru a nu fi socotit trădător. El avea de transmis un mesaj pentru cei mulți, mesaj care nu se asemăna cu cel al lui Putin. Locatarul de la Kremlin dorea să rezolve pricinile care-l cutreierau prin război, prin moarte și ruine. Alexei sugera căi mai pașnice. Unul înțelegea democrația ca o formă mai relaxată de a conduce țara, celălalt aplică viziunea forței. Uitând că și în Rusia s-a subțiat ideea de putere de neclintit, dăruită de istorie și nu de popor. Puterea dată de alegeri este mimată. Cum să crezi că este competiție când candidezi de unul singur?
Fascinația oarbă a unei puteri dure, care trimite tineri la moarte, este diferită de cel care a murit pentru țară, cu credința că aceasta a fost calea aleasă. Alexei mai credea în minuni, deoarece el nu a vrut să fie martir, ci un om liber. Unii dintre cei care am trăit în două sisteme ne-am dat seama care este prețul libertății. Este o mare diferență între a ți se impune viața și a o alege singur. Cu toate riscurile imprevizibile ale unei lumi libere. Dar asta este o poveste care merită analiză. Nu, istoria a apreciat libertatea în locul dictaturii. Face parte dintr-o generație care a trăit cele două experiențe politice și sociale. Dar Alexei nu s-a văzut împlinit decât în Rusia.
Profesorul Mihai Maci crede că pentru un rus adevărat, pedeapsa cea mai grea nu este moartea, ci exilul. În această oglindă, gestul lui Alexei poate fi înțeles cu mai multă aplicare. Unii dintre noi văd lucrurile altfel, chiar fac gesturi de înțelegere pentru Putin. Care preferă tăcerea în jur lui. Moartea lui Alexei a devenit un strigăt într-un frig siberian. Eu nu pot să înțeleg moartea și ruina în numele credinței. Apoi sunt atent și la felul în care se raportează Rusia la țara mea. O fi vinovat fluxul de știri bine orchestrat, dar eu prefer Apusul, cu toate scăderile lui, Răsăritului care a făcut suficiente experimente pe poporul român.
Este adevărat că liderii români trebuie să se lupte pentru ca țara noastră să fie mai respectată în Europa și în lume. Aud că România este o țintă. Adică un nor se arată dinspre Răsărit. Că rușii ar vrea să se implice, cibernetic, în alegerile din România. Cum? Mai greu de priceput pentru mine. Cu toate greșelile guvernanților, averea de preț pentru noi a fost stabilitatea. Nu doresc să aud sloganuri poloneze de ultimă oră. În care fermierii îi cer lui Putin să-i salveze. Moartea lui Navalnîi ne-a adus aminte de curaj, de faptul că moartea lui dovedește multe. Nu am înțeles frica lui Putin față de un prizonier din imperiul frigului. Omorându-l, dacă a făcut-o cu ordinul lui, a creat un mit. Iar, în acest caz, mitul este mai puternic decât moartea.
Alexei a fost cunoscut deoarece a avut un traseu atipic. Era un activist crescut și format pe stradă, în sectoarele marginale ale sistemului politic rus. El a venit direct din rândul naționaliștilor. Fără avantajul celebrității obținute în alt domeniu de activitate, era doar unul dintre ei, cei mulți. A avut inteligența să învețe limba engleză și normele democratice. Oameni de prim rang ai lumii cred că avem de-a face cu o crimă. Că opozanții lui Putin au obiceiul de a muri subit. Ciudat este că autoritățile ruse întârzie să restituie trupul familiei. De aceea moartea acestui om are mai multe înțelesuri.
