Crâmpeie din viața arhiepiscopului Justinian Chira • Preotul Vasile Borca: „Voința ta trebuie să fie aceea de a trăi pentru că viața este un dar de la Dumnezeu” (II)

0
133

– Urmare din nr. 10285/24 februarie 2024 –

După ce l-a încurajat și motivat să continue lupta pentru viață, într-un moment de cumpănă, arhiepiscopul Justinian Chira i-a purtat mereu de grijă, preotului Vasile Borca.
Părintele, acum slujitor pensionar la Biserica “Sfântul Prooroc Ilie” din Baia Mare își amintește că episcopul Justinian obișnuia să îl viziteze deseori. Venea pe neașteptate la biserică, în timpul săptămânii să vadă cum decurg lucrările atunci când biserica era în construcție. În plus, obișnuia să facă donații din salariul său.
“Făcea vizite inopinate, mai făcea câte o donație și la Biserica Sfântul Ilie și la Izvoare. Aproape își dona toți banii de salariu. Dona bani și la catedrală, de când au început lucrările la Catedrala Episcopală “Sfânta Treime”, lunar dona bani. Era foarte darnic când era vorba despre lucrurile sfinte”, a punctat preotul Vasile Borca.
Pe vremea când era în șantier cu Biserica de pe Valea Borcutului, părintele Vasile Borca a avut surpriza unei vizite arhierești. Preasfințitul Justinian Chira, pe atunci episcop-vicar la Cluj a dorit să vadă cum decurg lucrările la biserica păstorită de preotul Vasile Borca. A fost unul din momentele în care preotul a conștientizat încă o dată câtă smerenie avea episcopul-vicar și cât respect pentru “integrarea totală în mediul rugăciunii și al bisericii”.
“Era în 1985. Mergeam zi de zi la Biserică. Într-o zi lucrătoare din timpul săptămânii eram la slujbă. Cântărețul era în strană, eu la Altar, făceam rugăciuni pentru elevi, studenți. Obișnuiam să fac rugăciunile în genunchi. Nu am știut că cineva a intrat în biserică. Ulterior am aflat, după ce m-am ridicat din genunchi. A venit părintele protopop, mi-a făcut semn să mă dau la o parte ca să intre episcopul să sărute Sfânta Masă. Atunci l-am văzut pe Preasfințitul Justinian. Mi-a făcut semn și a zis: stai liniștit, continuă slujba. El a stat deo­parte, a asistat la slujbă. Mi-a povestit cân­tărețul că în momentul în care a intrat în biserică m-a văzut în genunchi, i-a făcut semn la protopop, la părintele Mociran, să nu mă deranjeze, să mă lase în pace. I-a atras atenția părintelui protopop să se pună și el în genunchi. Și s-au așezat în genunchi, amândoi. Cât timp eu am fost în genunchi, și Preasfințitul Justinian a stat în genunchi. După ce s-au terminat rugăciunile, eu m-am ridicat din genunchi și abia atunci s-a ridicat și Preasfințitul Justinian. Asta m-a impresionat: era un om smerit, nu venea niciodată cu autoritate. Totul era în bună rânduială, în smerenie, dragoste, în sim­plitate. Părintele Mociran era așa mai dintr-o bucată, mai sever, când venea ierarhul ne făcea semn și ne spunea cu autoritate: dă-te mai încolo, că vine episcopul. Preasfințitul Justinian era altfel, era un trăitor al rugăciunii, al smereniei. Ulterior, mi-a povestit și părintele protopop Mociran că Preasfințitul Justinian îl sunase și i-a spus: vreau să merg pe Valea Borcutului, la părintele Borca. Știa că lucrez, lucram la pictură, eram în renovare cu biserica. A zis: nu vreau să îl anunț, mergem, eu cred că îl găsim că merge regulat”, a relatat preotul Vasile Borca. (va urma)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.