Vineri, 3 mai 2024, Sfânta şi Marea Vineri din Săptămna Mare a acestui an, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Denia Prohodului Domnului la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, înconjurat de preoţii şi diaconii sfântuluilocaş de închinare.
„După ce, în Joia Sfintelor Pătimiri, Joia cea Mare, în toate bisericile ortodoxe a fost săvârşită Denia celor 12 Evanghelii, care este un moment de reflexie, de retrăire a tuturor lucrurilor greu de înţeles şi şi mai greu de acceptat, mult dureroase şi tragice, prin care a trebuit să treacă Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc din marea lui milostivire şi iubire de oameni, slujbă la care participă foarte mulţi credincioşi, iată-ne în Vinerea Mare, în Vinerea Sfintelor Pătimiri, când în toate bisericile se săvârşeşte Denia Prohodului Domnului, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Denia Prohodului Domnului este una dintre cele mai frumoase slujbe din perioada Triodului, alături de Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi de Liturghia Darurilor înainte Sfinţite, ce se săvârşeşte în perioada Postului Mare. Prohodul Domnului este o capodoperă a Ortodoxiei, este atribuit a fi alcătuit de Sfântul Ioan Damaschin, care a trăit la sfârşitul secolului al VII-lea şi până la jumătatea secolului al VIII-lea în Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit din Ţara Sfântă. Prohodul Domnului este o slujbă de tânguire. Este Slujba Înmormântării Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi la această denie credincioşii bisericii noastre, având conştiinţa că sunt datori, din recunoştinţă, din evlavie, din iubire şi multă nădejde şi credinţă în Învierea Domnului, să participe la ultimul act pământesc al Fiului lui Dumnezeu, adică Îngroparea, Înmormântarea şi punerea, aşezarea Lui, în Mormântul de piatră în care nu mai fusese înmormântat nimeni. Slujba este alcătuită din 176 de strofe, în trei stări inegale. Se cântă în trei stări inegale şi se cântă în mijlocul bisericii, sub policandru, de către cor, de către cler şi tot poporul lui Dumnezeu şi este o rugăciune, propriu-zis, de durere, de tânguire, cum am spus, împreunată cu trăirea şi cu lacrimile pe care le vărsăm pentru acest act nedrept, pe care umanitatea, în cea mai întunecată prăbuşire a modului ei de a fi şi de a se comporta, a judecat pe Fiul lui Dumnezeu cel Întrupat la Pătimire, la Răstignire şi la moarte pe Cruce. Tradiţia Bisericii noastre de Răsărit, a Bisericii noastre Ortodoxe, este ca, după cântarea slujbei Prohodului, la sfârşitul Utreniei, să se facă înconjurarea sfintei biserici şi să se rostească ecteniile care sunt rânduite în slujba Prohodului, iar după înconjurarea sfintei biserici de către cler şi popor, se trece pe sub Sfântul Epitaf, atingând cu mâna, fiecare credincios, Sfântul Epitaf când trece pe sub el. Este un mod de a înţelege real că trecerea pe sub Sfântul Epitaf şi atingerea de el este, propriu-zis, pogorârea în Mormânt cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Învierea odată cu El, pe de o parte. Pe de altă parte, este şi simţământul şi credinţa că te-ai atins de Mormântul Cel Dătător de Viaţă al Domnului de la Ierusalim. Dăm slavă lui Dumnezeu că, după ce ne-am pregătit, iată, la Sfânta noastră catedrală, Părinţii au stat la dispoziţia credincioşilor, mii din credincioşi, şi foarte mulţi tineri, s-au mărturisit şi s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, pregătindu-se, astfel, pentru noaptea cutremurătoare, înălţătoare şi plină de lumină a Învierii Domnului, iată şi la Slujba Prohodului Catedrala noastră a fost neîncăpătoare, însemnând că, odată cu parcurgerea postului, ultimul act pământesc al Înmormântării, al Prohodului Domnului, este o datorie sfântă a fiecărui credincios. Să primească Dumnezeu jertfa credincioşilor noştri buni, evlavia lor, credinţa lor, râvna şi jertfelnicia lor şi iubirea pe care o arată ca răspuns la iubirea răstignită a Fiului lui Dumnezeu, Care, pe Cruce, în braţele Sale iubitoare, ne-a iertat şi ne-a primit pe toţi. Pe cei din vremea Lui, pe cei de astăzi şi pe toţi până la sfârşitul veacurilor pe cei ce vom crede şi vom mărturisi că Iisus Hristos este Fiul Dumnezeului Celui Viu, Mântuitorul lumii. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Slujba Prohodului Domnului a fost oficiată în mijlocul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, având în faţă Sfântul Epitaf.
Cântările Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos au fost interpretate, alternativ, de soborul preoţilor şi diaconilor slujitori, de strana Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, de Corul „Doxologia, dirijat de Prof. Paula Bondre, de Grupul coral al Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi ai Catedralei Episcopale Maramureşene (ATOCEM), dirijat de Pr. Ionuţ Pleş.
După slujba Prohodului, mulţimea credincioşilor a mers în procesiune în jurul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” cu Sfântul Epitaf în faţă, iar lângă esplanadă, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin şi toţi credincioşii au trecut pe sub Sfântul Epitaf, atingându-l, după care au intrat în sfântul locaş, unde Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un scurt cuvânt de învăţătură.
Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
