Ce ne-a plăcut la alegerile ce abia au trecut? Faptul că la sate campania a fost decentă spre invizibilă spre inexistentă. Da, au umblat din case-n case, cu poveşti, cu promisiuni, dar fără scene, gălăgii, dănţăuşi. Sigur, a fost şi cu circ, ici-colo. La fel, ne-a plăcut faptul că ori preoţii au fost invizibili ori li s-a cerut să fie discreţi. Poate contează din ce în ce mai puţin părerea lor politică, mai ştii? Poate e una din veştile bune ale alegerilor de faţă, că Poporul o fi votat şi el cum l-a dus capul. Ne-a mai plăcut că un partid de minorităţi s-a „dezaliat” şi s-a dus de capul lui, în timp ce altă minoritate a făcut jocuri serioase, cu cârnaţi şi miei. Asta nu obligatoriu ne-a plăcut, cât ne-a plăcut cum sună. Au fost alegeri cu mai puţin tam tam, deşi o încercare nefericită a fost, vineri, când se sărbătoreau absolvenţii, câteva partide au profitat şi au trimis în oraş maşini cu flamuri de diverse culori. Au primit doar înjurături în trafic şi de la taximetrişti, dublate de tradiţionalul „O să ne serviţi şaorma cu de toate în curând, absolvenţilor!”
Ce NU ne-a plăcut? Evident, folosirea masei de manevră de culoare neprecizată. Apoi, folosirea voievozilor pe afişe de partid, care ne-a părut o mare nesimţire. Apoi… serios… microfon montat în maşină de primărie? Am asistat ca din greşeală la un clip electoral ad-hoc… cică. Undeva între blocuri, un buldozer singur cuc. Vine o maşină SUV din care coboară şoferul buldozerului. Vine apoi un celebru fotograf de serviciu. Apoi un candidat care arată cum trebuie făcut acolo, printre blocuri. Gata filmarea, se îmbarcă toţi, rămâne buldozerul solo. Ca înainte. Tot înainte. Tot ca înainte. Apoi, ne-a displăcut că iar s-a râs de Baia Mare. Greu am scăpat de ecourile clipului acela ultrapueril cu „Hai să facem Baia Mare”, acum ne-a râs ţara cu cei 16 candidaţi la Primăria de municipiu. Record naţional? Ne-au mai displăcut materialele electorale de proastă sau slabă caliate şi ideile nefericite şi triste, de la motto-uri la poze de doi bani. Cu guşi, burţi. Nu uităm din lista de Aşa nu micii jegoşi, influencerii care au dat din coate la leuţul de lipit pe frunte. Care/cum, care unde. De un ridicol ce merita/ar merita un videoclip cu formatori de opinie de tot necazul. Topul îl conduce nu la cine vă gândiţi Dvs, ci un şaormar influencer, caricatură pur şi simplu. Apoi, ne-au displăcut manipulările de doi bani. Adică nu ne jigniţi inteligenţa doar pentru că nu ştim vota şi lăsăm pe alţii să ne decidă soarta. Diplome de merit pentru că ţi-ai plătit taxele? În timp ce „ăilalţi” ce nu şi le plătesc au primit cârnaţi. Jignitor pentru omul simplu cu 2+1 neuroni. Şi ne-au mai displăcut „creierele cenuşii” din spatele candidaţilor. Care s-au adresat tuturor ca „vulgului” , coborând nivelul mesajului la nivel de clasa a 4-a. Sperăm din suflet să nu mai fie nevoie de Domniile Dvs şi să treceţi la muncă, să produceţi ceva util. Îngheţată, şaorme, orice.
Mare tăcere pe la politicieni
În afară de învingătorii ce jubilează, e mare linişte pe Facebook. Toţi candidaţii, cei înţelepţi, ce nu ne scoteau din pilde, tac. Iar duminică…vă promitem, mergem la biserică. Să vedem dacă apar. Sau îşi îneacă pe undeva amarul. Era Nihil sine deo mai săptămâna trecută, acum e Nihil sine io. Dar cumva ne aşteptam, nu? Iar ei tocmai au aflat că trebuia să se roage eventual la popor sau chiar să facă ceva pentru el, nu să joace alba-neagra. Plus matematica, bat-o vina. Aia era sfântă, dar egourile sunt mari. Dar să nu uităm de exprimările nefericite ale unor coordonatori de campanie. „MIZERIILE pe care le faceţi au o limită, domnilor, iar limita aceea sunt băimărenii!” Ăăăă, cum?
Capitolul Mizerii mizerabile
Au fost şi ieşiri suburbane în perioada electorală. Uite ce zice un lider de partid, cel cu flagrant de luare de mită. „Gaylor de la Bruxelles trebuie să li se taie elanul”. Concurează doar cu poza cu doi copii ce urinează pe sigla unui partid, cu îndemnul să facem la fel. Unii politicieni „de marcă” n-au făcut mai nimic în campanie decât poze, dar se vor în Parlament. În continuare sau nu. Alţii au apărut de la Bucureşti „acasă”, cu burţi, guşi aferente. Alţii au umblat pe la simpozioane.
Capitolul Acreala după decenii
„A fost un vot democratic în mijlocul unei campanii extrem de murdare, dar din fericire s-a terminat. Încrederea pe care mi-aţi acordat-o a fost mai mică decât încrederea pe care am avut-o eu în voi, dar există viaţă şi după 9 iunie”, scrie un pierzător. Alţii n-au zis nimic, au plâns în batistă. Tot e ceva. „Sighetenii au decis duminică!! Nu este Timpul Schimbării în Sighet”, alt mesaj.
Suntem performanţi. Serios?
Ne plac foarte mult ştirile cu balanţa comercială a României, în care ni se sugerează că scade deficitul. O fi pentru burse, nu ştim, mesajul pozitiv, că noi citim ştirea până la capăt. „Luna martie 2024 a încheiat trimestrul cu exporturi în valoare de 7,904 milioane euro și importuri de 10,452 milioane euro, rezultând un deficit de 2,548 milioane euro. Comparativ cu martie 2023, exporturile au scăzut cu 9.8%, în timp ce importurile au înregistrat o reducere de 6.7%.” Trec alegerile şi tragem linia, să vedem ce mai rămâne din economie, din activitatea privată. Oare la final trecem toţi la Stat? Şi facem Congrese şi vine Nea Nicu să ne apere de agenturili străine?
Cum ar veni, am înfrânt
Aţi auzit cu siguranţă de recompensa primită de un omuleţ abil de partid pentru gurismul făcut în campanie, a devenit director al clubului Minaur. I-a meritat? A meritat. Încep să se dea recompense? Încep. Se vor plăti şi poliţe? Cu siguranţă. Influencerii vor fi cei care vor plăti oalele sparte, nu politicienii, ei mai au treabă, azi mâine se ţin de mână pe treptele Casei de Cultură, în miting. Nu că cei sus amintiţi nu şi-ar merita-o. Doar observăm că reîncep recompensele. Vă mai amintiţi e-purările (termen modernist, deja totul e cu e-…factura, e-guvernare, e-licitatie). De ce nu şi e-purare? Apoi, după alegerile parlamentare, va veni valul de numiri-schimbări. Până la şef de ocol silvic, la femeie de serviciu de şcoală generală. E-angajare? E-recompensă?
