Deşi pe seama comasării localelor cu europarlamentarele în lumea analiştilor politici şi a politicienilor au apărut păreri contradictorii, cele două genuri de alegeri separate sau împreună au rămas evenimente politice şi sociale de interes naţional.
În competiţie pentru accesul la funcţii publice au fost destui candidaţi, prin urmare, electoratul a avut de unde să aleagă. Degeaba, alegătorii nu s-au înghesuit la urne şi eforturile candidaţilor din campania electorală nu au fost răsplătite după aşteptări. Prezenţa cu puţin peste 50% a confirmat interesul scăzut pentru alegeri, fenomen repetabil la ultimele cinci scrutinuri electorale. Metaforic vorbind, cu chiu cu vai, alegerile au promovat testul cu electoratul, însă numai cu nota 5. Ea exprimă mediocritatea în care se zbate întreaga societate la toate nivelurile şi vizează în primul rând clasa politică obsedată de putere. Păcat de banii publici irosiţi de candidaţi total anonimi pe propaganda vizuală, ajunsă în tomberoane sau împrăştiată prin scările blocurilor şi în stradă. Finanţarea campaniei electorale din bani publici este o prostie care parazitează societatea şi trebuie cât mai curând eliminată. Din calcule statistice şi aritmetice simple rezultă că majoritatea câştigătorilor primăriilor, CJ şi consiliilor locale reprezintă minoritatea, nu majoritatea alegătorilor prezenţi la urne. Absenteismul, formă de protest şi nemulţumire a cetăţenilor faţă de prestaţia politicienilor, în timpul mandatului, a fost confirmat de singurul sondaj de opinie credibil, reluat cu câteva zile înainte de alegeri. Peste 70% din respondenţi au declarat că sunt preocupaţi şi poartă grija zilei de mîine şi consideră că după alegeri în continuare ţara va merge într-o direcţie greşită. Au dreptate, deoarece au fost martorii unei campanii electorale, agresive, contradictorii, cu mult zgomot pentru aproape nimic, pe alocuri ridicolă şi dominată de promisiuni fără acoperire. Prin urmare, rezultatul alegerilor nu oferă garanţii că în comunităţile locale vor avea loc transformări profunde, în măsură să valideze moral şi etic succesul istoric al marilor câştigători ai alegerilor. Pe de altă parte, este firesc ca votul secret să ascundă taine specifice alegerilor, indiferent de natura lor. Este greu de intuit de ce alegătorii prezenţi la urne au dat votul unuia sau altuia dintre candidaţi, situaţie valabilă şi în cazul votului acordat partidelor înscrise în cursa electorală. Nu poate fi cunoscut procentul de participare la urne a diferitelor categorii sociale în funcţie de preocupări şi vârstă, nici aportul tinerilor, în număr de aproape un milion, care au avut dreptul să voteze pentru prima dată. Legat de şcoală şi alegeri sunt de acord cu opinia formulată de părintele editorialului din ziarul nostru. În şcoală, profesorii fac politică între ei, însă elevii au nevoie de educaţie cetăţenească, de sfaturi utile pentru viaţă, deoarece urmează să trăiască într-o democraţie confuză şi plină de riscuri. Eu cred că misterul celor un milion de voturi anulate poate fi desluşit cu uşurinţă. Decizia premeditată de anulare a votului a fost o formă de protest a alegătorilor îndreptată împotriva tuturor candidaţilor înscrişi în cursa pentru primării sau consilii judeţene din mai multe localităţi urbane ale ţării. Mă număr printre alegătorii care probabil mulţi au gândit ca mine. Din motive ce ţin de alegerile parlamentare, nu locale, am votat cu partidul câştigător al alegerilor aproape în toată ţara. Bani cu nemiluita, mai mult sau mai puţin meritaţi, a dat Guvernul pesedist, nu primarii, nici preşedinţii de CJ sau europarlamentarii. Cine, când şi cum va deconta risipa de bani publici urmează să vedem după alegeri. Rezultatul alegerilor putea fi anticipat şi nu a venit cu surprize neaşteptate. S-a confirmat că funcţia de edil cu mandate fără număr tinde să devină profesie, fără certificat de absolvire, iar acolo primăriile au şanse de privatizare. Electoratul are dreptate, însă nu întotdeauna decizia lui este constructivă. Majoritatea oraşelor şi judeţelor din România în privinţa industriei au „murit” în anii democraţiei, dar primarii şi preşedinţii de CJ o duc bine. Sunt curios cum ar performa primarul Clujului, unde investiţiile din străinătate îl mângâie pe chelie, în oraşe sărace ale României. Pe primarul din Fărcaşa îl apreciază o lume întreagă, însă ar fi bine să vândă secretul prosperităţii comunei pe care o păstoreşte şi primarilor din zona Codru. Să fim serioşi, omul sfinţeşte locul numai dacă locul este potrivit pentru om. Despre locale atât, iar europarlamentarele probabil vor fi subiectul altor discuţii.
prof. Vasile ILUŢ