Am avut întotdeauna de luat lecţii de eleganţă de la o anumită minoritate naţională, în Maramureş ba în Ardeal. Nu, nu de la cel cu burţi şi tatuaje ce făcea circ mai aseară la casă la supermarket, când casieriţa l-a rugat să pună înapoi pe raft, la o întindere de mână, ce a luat copilul răzgâiat şi nu voia să-i cumpere. Şi flutura cu superioritate cardul, că deh, clientul nostru/stăpânul nostru. De la ceilalţi. Cei care, iată, la cimitirul lor au fântână pentru apă la flori, ba au rastel de stropitori, aliniate.
