În Duminica a 19-a după Rusalii, Sfânta Evanghelie, citită în cadrul Sfintei Liturghii săvârșită în bisericile ortodoxe, face referire la „Predica de pe munte” și implicit la „Iubirea vrăjmașilor”.
„Adesea uităm și pe cei care ne-au făcut bine: pe părinți, pe prieteni, pe profesori, pe oamenii care ne-au ajutat în situații grele, care ne-au promovat în viață. Nu facem bine nici celor care ne-au făcut bine”, spune Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel. Deși ne pare nefiresc să facem bine celor ce ne fac rău, asta ar trebui să fie în natura noastră, a explicat Patriarhul Daniel. „Din cauza păcatului noi răspundem la răutate cu răutate. Din cauza firii umane căzute, păcătoase, egoiste, posesive…”. Preafericitul Daniel subliniază că „Mântuitorul ne îndeamnă să răspundem în orice împrejurare numai cu bunătate pentru că aceasta este natura sănătoasă spirituală a omului: să facă binele față de orice om, chiar și față de vrăjmaș, pentru că omul este creat după Chipul lui Dumnezeu cel veșnic Bun și Milostiv… Adesea oamenii răi se schimbă nu pentru că sunt pedepsiți, ci pentru că primesc de la Dumnezeu binefaceri pe care nu le merită, cum a fost cazul lui Zaheu, vameșul. Alți oameni răi se schimbă prin încercări, prin necazuri pe care Dumnezeu le permite pentru a le transforma comportamentul rău, violent, egoist într-unul bun, de iubire față de semeni. (…) Dar Dumnezeu când ceartă pe cineva, îl ceartă cu iubire milostivă pentru îndreptare, nu pentru răzbunare”. Astfel, pentru a putea iubi pe vrăjmași trebuie să încercăm să fim buni „ca Dumnezeu”, mai precizează Patriarhul Daniel.
