Grație unui om strângător, ne-am reîntâlnit cu o felie de istorie de presă. Scrisă de același semnatar, în același ziar, acum… 27 de ani! Un tânăr jurnalist mergea într-un sat de deal, undeva între județele Maramureș și Sălaj, în căutarea unui avion doborât în al Doilea Război Mondial. Partener era actualul fotograf de mare valoare și de artă, pe-atunci de presă, Silviu Gheție.
Am găsit cu greu satul Fericea, la margine de județ, am vorbit cu oamenii locului, am pornit apoi spre limita dintre județe, am trecut în sat vecin, Vălișoara. Căutam avionul! I-am găsit urmele, în gospodăriile oamenilor. O țeavă de mitralieră a devenit rangă, alte piese au fost topite și returnate, au devenit cruci și sape! Am găsit oameni, am găsit povești, dar avionul nu!!! Am aflat însă de Fericea că avea un lider-consilierul și directorul de școală Ioan Burde, avea și o interesantă comunitate romă ce s-a rupt de nația lor și au uitat limba țigănească. 
Erau mari culegători de ciuperci, în zonă, cei mai mari. Cum suna introducerea textului? „Într-o vale unde televizoarele sunt inutile, nici măcar TVR1 nu merge, unde poșta vine o dată pe săptămână, unde cele două telefoane nu funcționează din luna februarie (n.r. era septembrie), de unde iarna poți pleca cu tancul”.
Și-acum, satul Fericea la timpul prezent. Am revenit. Romii nu mai sunt ce-au fost. Au avut o perioadă de glorie ca fiind cei mai mari ciupercari ai Maramureșului, mergeau la Borșa și făceau averi, până au început să-i abuzeze, să-i sechestreze, apoi au plecat la munci în lumea largă. Satul are asfalt până la ultima casă, iar de la mijloc încolo, zona țigănească are case și mai și ca cele ale românilor! Învățătorul este, deja de mandate bune, primar al întregii comune valea Chioarului, Ioan Sorin Burde este chiar cel care a găsit ziarul demult uitat și ni l-a trimis! Ba mai mult, pentru că orice poveste trebuie să aibă un final, a găsit și avionul! „Aveam o bănuială unde este, apoi am arat locul și… am găsit bucăți bune din el. Acolo e!”, și ne duce la fața locului. 
E la margine de sat Fericea, noi am mers degeaba până în județul vecin atunci. Ei, nu chiar degeaba.
A fost unul dintre momentele care ne-au deschis foamea de cunoaștere, dragostea de reportaj. Sunt 27 de ani de atunci… și sperăm sincer să nu mai avem de-a face cu avioane căzute pe teritoriul nostru, al Maramureșului și mai cu seamă dintre cele rusești! S-ar închide cercul, ce-i drept, dar nu în favoarea noastră!
