Sărbătoarea castanelor de lux

A fost să fie și această ediție a Sărbătorii Castanelor. Sigur că ar da bine pentru organizatori să fi fost „cea mai cea” ediție din toate timpurile numai că… n-a fost. Inclusiv la nivel de ofertă și de tarabe, nu s-a ridicat la nivelul anilor de glorie, când erau tarabe pe B-dul Unirii de la scena/ catedrală până la McDonalds, unde cântau indienii. Sudamericani imi­­granți, ce se dădeau amerindieni din nord și care… or cânta la alte mese, mai bogate, de nu cumva s-au reorientat și au rucsac Glovo la spinare.
A apărut alt leitmotiv însă: acordeoniștii. Clar au fost la aceeași școală, toți cu acordeon de jucărie Temu, cântând Dunărea albastră mai bine, mai rău sau mai deloc, unii cu cărucior și copil alături, alții direct copii. Cel puțin 5-6 acordeoniști, ceea ce înseamnă că dincolo de școala de Pictură, cea de ciordit, a apărut și Școala Băimăreană de Acordeoniști! D’apoi nu suntem noi culți? N-a cerut poporul Cultură? Pane e circus? A cerut. A primit? A primit chiar Johann Strauss!
Doar că nu la asemenea prețuri. Castanele prăjite s-au vândut la fabuloasa cifră de 15 lei/suta de grame, ceea ce duce kilogramul la 150 de lei, adică peste orice carne de lux, fie ea Black Angus, sau ciuperca cea mai nobilă sau brânză de măgăriță din zonă. Încă un pic de ambiție și merge spre prețul vitei Wagyu! La fel, micii, ajunși la 10 lei bucata. Nu întâmplător, băimărenii s-au cam plimbat. Și am mai văzut scena de odinioară, cea de la meciuri, când băimăreanul avea buzunarul bombat…dacă înțelegeți unde batem…a venit cu provizii de-acasă sau de la prima alimentară decentă, ce nu s-a crezut brusc teleportată pe Coasta de Azur. Tricourile rockerești erau la 110 lei, cele mai decente, și la 95 de lei cele de tifon. De unde bănuim, din toate cele de mai sus, că Guvernul Bolojan a făcut în Baia Mare, la Sărbătoarea Castanelor, primul experiment de creștere IAR a TVA și a dat liber la 24%. Iar băimărenii, cuminți, ascultători, civilizați, nu s-au mai îmbulzit. Au lăsat mașini acasă, au venit la o plimbare de zi, înainte să stea cu o mână pe portofel și una pe telefon seara, ba chiar pe nevastă. Până și micile nevoi le-a făcut acasă, n-a mai abuzat blocurile din zona sărbătorii.
Centrul Vechi a fost ceva mai liniștit. Seara la concerte, nu. Chiar dacă de pe scenă au fost rugați comercianții să îi lase pe cei ce se pricep, cu muzica și ambientul, să facă ei mâncare, nu activități de DJ. Ce ne-a surprins însă e rărirea numărului de țepari. Odinioară erau supraoferte de unguente (au fost…), papagali cu surprize, alba neagra, clovni (au fost), tarabe zeci cu „de toate din China”. Au fost. Dar nu exagerat. Altfel spus, a fost o Sărbătoare a Castanelor la o scară mai mică. Nu mai mare, cum se anunța. Și vinovată nu e în nici un caz Primăria sau băimăreanul, ci facturile, taxele, prețurile galopante ale alimentelor. La aprozar, castanele se vindeau cu 35 lei/kilogram, totuși. În crame de la magazine sau parter de blocuri, vinul și mustul aveau prețuri decente, la fel la marketuri.
În fine, actul artistic. A cântat bine în Centrul Vechi Alternosfera, ni se șoptește în cască. În seara următoare, tot la scena „cultă”, a fost concert de muzică clasică cu teme de Broadway și americane, cult dar ușor pretențios, nu în sens bun. OK, nu coruri din opere să știe tot minerul, dar nici arii din Don Quixote. Dar salutăm efortul de a aduce muzică bună unui loc ce geme de istorie, chit că „școala băimăreană” de pictori stătea înghesuită printre tarabe și schele de corturi, iar marele Lendvai Marton se uita de sus nedumerit la mulțimea ce aducea cu târgurile de odinioară din cetate.