Relația societății cu statul

Societatea este heterogenă, formată din categorii de cetățeni cu vârste diferite. Generațiile tinere, cu părinți care le poartă de grijă, despre lumea în care trăiesc gândesc diferit față de cele vârstnice. Din motive obiective, diferite sunt și relațiile lor cu instituțiile centrale ale statului: Guvern și Parlament. În timp ce măsurile de austeritate nemulțumesc majoritatea categoriilor sociale, tinerii au preocupări specifice vârstei. Elevii și studenții sunt interesați ca statul să le dea bursă în orice condiții, indiferent de rezultatele obținute la învățătură. După absolvirea studiilor, dacă nu-și găsesc slujbe convenabile, iau drumul străinătății, nu țin seama că statul a investit în pregătirea lor profesională. Nu se gândesc că o relație funcțională cu instituțiile statului ar trebui să facă parte din pregătirea lor pentru viață. O soluție pentru a spori responsabilitatea tinerilor față de țară, nevalorificată de administratorii învățământului, oferă nivelul studiilor liceale. În unul dintre anii terminali, în planul cadru, ar fi necesară introducerea ca obiect de studiu „a sociologiei” predată de profesori cu experiență și convingători că locul tinerilor este în țară. Votul diasporei este inutil, cu ocazia alegerilor nu face decât să ascută conflictele din interiorul societății, respectiv între aceasta și instituțiile statului. Revenirea în actualitate a nostalgiei regimului comunist și a prezenței lui Ceaușescu în topul încrederii românilor în foștii președinți lasă impresia că după trei decenii și jumătate de libertate și democrație, societatea românească a luat-o razna și nu s-a maturizat. Nu sunt surprins că, în sondajele de opinie, sociologii se adresează numai generațiilor vârstnice, care au trăit și muncit inclusiv în regimul trecut, o formă deghizată a democrației. Experiența acumulată numai lor le permite să compare când s-a trăit mai bine, atunci când au fost bani, dar au lipsit mărfurile sau acum, când situația este total inversată. Vârstnicii nu pot trece cu vederea problemele societății rămase nerezolvate de toate guvernările aflate la conducerea țării în anii democrației. Prin urmare, indiferent de împrejurări, în discuțiile purtate ocazional despre stat, românii rostesc numai vorbe rele. De ani de zile, sondajele spun că țara merge într-o direcție greșită, iar evoluția regresivă a societății este vizibilă în toate planurile. De vină ar fi statul, iar părerea este confirmată de încrederea de numai 3% în instituțiile centrale, conduse de politicieni corupți și șpăgari. Președintele țării a atras atenția că fenomenul pune în pericol siguranța națiunii, iar SRI are obligația să monitorizeze mai eficient demnitarii predispuși la mari acte de corupție. Nu cred că SRI nu a avut informații despre afacerile din țară ale unor corupți proveniți din PSD și intenția lor de a părăsi țara înainte de a fi trași la răspundere. Șeful statului vorbește, însă țara are nevoie de un președinte cu putere de decizie, nu pe post de mediator între șefii partidelor ce formează o coaliție pusă mereu pe scandal. Conflictul dintre societate și stat lasă impresia că statul este o creație străină, venită de pe altă planetă însoțită de un mesaj de rău augur și lipsit de optimism. Care ne obligă să acceptăm o realitate tristă, dar adevărată. Democrația mult dorită a adus pluripartitismul și alternanța la putere, dar degeaba. Statul este varianta meritată și societatea altul mai bun nu poate oferi. Bine, dar instituțiile statului, cel puțin Parlamentul și Președinția, sunt produsul societății, rezultat al votului cetățenilor exprimat la urne. Din care, ulterior, s-a format guvernul, numit premierul, miniștrii și alți demnitari de rang înalt. La ora actuală, societatea este mai mult ca oricând dezbinată, sindicatele nu acționează unitar, unele posturi TV manipulează și dezinformează, cetățenii sunt derutați și nu știu ce să creadă. Conflictul dintre societate și stat are o explicație simplă, cunoscută de toți românii. În România, politica și accesul în funcții publice se fac cu bani și pentru bani, iar competența și profesionalismul nu sunt luate în seamă. La bătaie mai pot fi scoase și alte calități. O femeie tânără și bine dotată fizic are șanse să ajungă mare politician, să ocupe o funcție publică bine plătită. Nu înainte de a trece prin brațele unui înalt demnitar. Furia cetățenilor față de politicieni poate fi înțeleasă, dar nu dusă la extreme. Orientarea politică a unor alegători spre un personaj ce bate câmpii la Tv, apărut pe valul rețelelor de socializare, este greu de înțeles. Apoi, protestele își au rostul lor, însă la evenimente deosebite ar trebui lăsate laoparte. De Ziua Armatei, la Iași, președintele Nicușor Dan, și cu ocazia sfințirii Catedralei Neamului, premierul Bolojan, în loc să fie întâmpinați cu aplauze au fost huiduiți cu cuvinte grele, „Jos hoții! Trădătorii! Demisia!” În ce mă privește, câte zile mai am, vreau să fie trăite într-o țară condusă de conducători serioși, nu de hoți. Să auzim numai de bine!
prof. Vasile ILUȚ