Dacă stai și asculți politicienii, Maramureșul e un dezastru. Sau un Paradis, depinde care – când e la Putere sau în Opoziție. Cu roluri schimbate, după alegeri. Dar în realitate, care e evoluția Maramureșului nostru? Sigur că și nouă ne place să arătăm drumuri județene de pământ, gropi, stații de epurare care nu funcționează, doar deversează. Comune cu apa la program. Dar tot noi trebuie să recunoaștem că evoluția Maramureșului în ultimii 20 de ani, grație finanțărilor europene și guvernamentale, e majoră, ba impresionantă.
Cu excepțiile ce confirmă regula, rețeaua de drumuri este cum n-a fost niciodată. Ne-o confirmă doi interlocutori „secreți”, care au acceptat jocul evaluării Maramureșului, foști oficiali în funcții publice și în instituții județene, care însă vor să-și păstreze anonimatul. Retrași, n-ar vrea să facă vâlvă și să primească atacuri, replici, de asemenea fiind încă membri de partide (diferite) n-ar vrea ca poziția lor să pară una „de partid”. Ambii confirmă: „Nu, nu mai sunt foarte multe de făcut în Maramureș. Dar sunt lucruri majore, necesare. Nu ne trebuie nouă autostrăzi, nici tuneluri pe sub Gutâi. Ne trebuie finalizată acțiunea apă/ canal, logicizată. Ne trebuie investitori în puncte cheie, unde forța de muncă e neocupată. Ne trebuie o strategie turistică unitară”. Așa se face că am descoperit câteva puncte sensibile, din categoria „ce-ar mai avea nevoie Maramureșul ca să înflorească”.
1. Investiții în locuri sensibile. La acest moment, Țara Lăpușului are o problemă cu acoperirea forței de muncă disponibile, după închiderea Taparo. De asemenea, nu există nicio investiție majoră care să genereze locuri de muncă pe Valea Ruscovei, pe Valea Izei, dar nici în Codru sau în Chioar. Stau bine Culoarul Someșului, Baia Mare, Fisculașul.
2. Groapa de gunoi funcțională. Care ar trebui să aducă, firesc, scăderea prețurilor salubrizării. Nu mai trebuie transportat până în mijlocul țării, nu?
3. Câmpuri de fotovoltaice pentru scăderea facturilor la primării. Dacă ați observat, facturile la curent ale primăriilor sunt imense, la niveul a mii de lei. Instituții, iluminat, pompe la rețele de apă, stații de epurare la canalizare, toate consumă. Odată acele facturi duse spre minimum, ar apărea bani pentru investiții sau pentru cofinanțarea investițiilor cu alte finanțări.
4. O conștiință civică. Atât a omului simplu, cât și a edilului. Unul trebuie să înțeleagă că e spre binele lui să colecteze gunoiul selectiv, să contribuie fără pretenții la bunul mers al comunității, gen excesul de consum de apă, aprinderea miriștilor etc. Celălalt să înțeleagă că e în slujba cetățeanului, scopul lui nu e de a-l copleși cu taxe și impozite, cu chirii de parcări, ci a-l ajuta să treacă prin criza evidentă, omniprezentă.
5. Acumularea Runcu, odată finalizată, ar putea alimenta cu apă de munte văile Marei, a Cosăului, a Izei parțial, toată zona Sighetului și a culoarului Tisei. Încă un efort de făcut și ai apă pentru o treime de județ.
6. Câte o stație de epurare performantă pe Valea Izei, pe a Vișeului, pe Mara/ Cosău, în Țara Lăpușului, Chioar etc. Nu zeci și nefuncționale, nefolosite, fără debitul necesar.
7. Extinderea rețelelor de gaz unde e posibil, pentru a lăsa pădurea să respire.
8. Și mai multe zone protejate și parcuri naturale. Da, sună cumva abuziv pentru autoritățile locale, dar nu e.
9. Acoperirea și ecologizarea zecilor de iazuri și halde de steril ce continuă să ne polueze și să ne irosească în secret ani din viață. Efortul financiar e mic față de impact!
10. O strategie turistică unitară. Ea există, aparent, nu trebuie decât impusă sau pusă la treabă.
În asemenea condiții, ne spun interlocutorii noștri, mai rămân mărunțișuri. Centurile orașelor mai mari, de la „fenomenul Dura” la centurile Sighetului, Vișeului și Borșei. Înțelegem că Guvernul s-a răzgândit și finanțează parțial începerea centurilor pentru Baia Mare și Sighet. Maramureșul nu a fost și nu e o forță industrială, nici una agricolă. Dar cu cele deja făcute, cu drumuri bune, cu apă/canalizare, cu Internet, cu pensiuni, cu o natură curată, ar putea deveni atractiv REAL, nu „în povești”.
Ambii confirmă: „Nu, nu mai sunt foarte multe de făcut în Maramureș…. „Nu ne trebuie nouă autostrăzi, nici tuneluri pe sub Gutâi”
Halucinant….Mister Ruja, nu știu de la cine ai luat interviurile și de ce sunt anonimi !
Aaa….știu de ce sunt anonimi, sunt in anonimitate de fapt ca toți politicienii aleși ai Maramureșului care nici nu iau cuvântul prin parlament, ridică mâna cuminți când se dă ordin la votat legi contra cetățenilor și care nu au făcut aproape nimic pentru cei care i-au trimis acolo!
Pentru obiectivitate jurnalistică, acest articol nici nu ar fi trebuit să apară, pare mai degrabă un advertorial !
Corect, unul sef de directie, unul exparlamentar. Si anonimi pt reactii ca ale Dvs.. punandu i pe toti intr o oala. Bun, rau. Dar întrebarea cea mare este. Advertorial LA CE? La… Maramures?
Am spus „pare mai degrabă” deoarece nu ați dat numele celor doi !
Și deși un advertorial se adresează într-adevăr spre o altă zonă și categorie de servicii, nu am avut altă comparație, nu am vrut să folosesc cuvinte mai dure….respect jurnalismul, respect obiectivitatea lui, dar puteați scrie acest articol în nume personal !
Cât despre protejarea identității celor doi, doar au fost politicieni, nu? de unde atâta frică de reacțiile „celor ca mine”?….dacă ai făcut ceva pentru Maramureș, capul sus și poți merge pe stradă și să fii salutat respectuos !
Dar când nu ai făcut nimic, aici e deja problema, mergi ca guzganul cu capul plecat, o iei spre vila ta trudită din agoniseala de parlamentar și ronțăind din pensia specială !
Jurnalismul/jurnalistul, nu trebuie să-i protejeze pe politicieni și pe alți decidenți ai momentului, condeiul lui trebuie să îi readucă la datoria de bază, de aleși ai poporului !
Închei cu un citat dintr-un articol al lui Mihnea Măruță de la Presa One:
„Jurnalistului i se cere să pună întrebări, în timp ce de la politician se aşteaptă răspunsuri.
Jurnalistul trebuie, deci, să formuleze probleme, în timp ce politicianul trebuie să găsească soluţii.
Mai adânc: jurnalistul e obligat să scormonească după ceea ce merge sau riscă să fie rău, în timp ce politicianul e dator să gândească în termeni de bine.”
Mulțumesc.
Punctul 9 ,iazuri, halde de mină. Răspunsul, în contextul situației actuale pe plan intern și european, nu poate fi decât necesitatea de a se analiza fiecare în parte și apoi de a se decide modul de valorificare, de relocare, de ecologizare, după caz.
Iazurile de decantare, haldele de mină constituie adevărate așa zise „ mine în aer liber”. Iazurile, pe lângă metalele de bază provenite de la zăcămintele extrase/prelucrate, conțin metale critice (wolfram, stibiu, seleniu, telur, cadmiu, bismut, germaniu etc), care nu se valorificau prin procesul de flotare, se recuperau doar câteva din concentratele procesate metalurgic la Baia Mare, Copșa Mică și Zlatna. Retratarea sterilelor provenite din acestea, pe lângă recuperarea metalelor, contribuie la îmbunătățirea condițiilor de mediu, a peisajului, redarea în circuitul urban, agricol, silvic, după caz, a terenurilor. Noile depozite reprocesate se depun în condiții de stabilitate și siguranță pentru zonele adiacente, cu respectarea legislației de protecția mediului.
mda, intr-o tara civilizata asa s-ar proceda. noi nu reciclam nici chestiile simple dapoi metalele din haldele de steril
partea de turism zic ca ar fi prioritar pentru judet. degeaba exista strategie daca nu stie nimeni de ea si nu exista o abordare la nivel de judet a operatorilor si promotorilor. despre gospodarirea orasului BM nu am ce sa zic, e la pamant. 0 imaginatie, 0 viziune pe termen lung.
Orice investiție trebuie gândită ca să fie „asset” nu „liability”. Adică să fie ceva care (mai devreme sau mai târziu) să aducă bani (să nu fie o „gaură neagră”) și plus valoare (de la un drum rapid care economisește timp la un banal buton de semafor unde pe cel corect realizat scrie mare „Așteptați” iar pe cel incorect realizat pâlpâie invizibil un buton pe care lumea îl apasă de nenumărate ori consumând energie inutil). Sau un ștrand realizat unde există apă termală și sursă de energie (căldură) față de un ștrand într-o locație unde apa trebuie încălzită…
Trebuie dezvoltate produse cu valoare adăugată mare. Să lucrezi la altcineva pentru câțiva bani lunar nu mai e o soluție (nici să faci școli pentru viitorii sclavi). Să ai proprietate (chiar intelectuală) asupra modului muncii și să poți vinde la preț de câteva ori mai mare (nu cu adaos de câteva procente) produsul tău, e modul în care se iese din capcana înghețării creșterii. Să obișnuiești oamenii (tinerii) să lucreze împreună (să colaboreze, nu să concureze) și să ai sisteme prin care produsul colaborării să poată fi distribuit echitabil e foarte important. Să îți dai seama că banii noi ce se inventează de fiecare dată când sunt date credite sunt de dorit să nu ajungă doar la cei vechi și cu picioare de lut.
Să respecți axioma morală ce spune că fiecare e liber să facă ce dorește atât timp cât nu inhibă libertatea altuia de a face ce dorește.
Dacă tot se apropie sărbătorile religioase propun ca nici o biserică ce are gard ce nu se justifică (ca mărime sau plasare, protecție) să nu mai primească bani publici. E de lăudat biserica de lângă Mara care funcționează foarte bine fără gard…
Absolut corect. Iar Observatia cu gardul la biserică merita dezvoltata! Cate biserici se tem de credincioși si cate nu?
Absolut jenant,atât articolul cât și realizările,mirifice dar lipsind cu desăvârșire.Toate ar trebui făcute(un viitor atât de îndepărtat că nici lumina nu-l ajunge).Stam bine la sărbători și festivaluri.Aici suntem primii pe țară.Ca nu asfaltăm ,macar decent drumurile,că lucrările efectuate ,cică, pentru modernizare sunt de toată jena asta nu e important.Visam Săsar navigabil,pasaje subterane ,agua park in Borsa și lift panoramic langa partie și nu finalizăm strada Victoriei de aproape un an de zile.Scurmam un șanț si pe o mica porțiune betonăm(pista de biciclete),apoi vine Vitalul și sparge betonul sa bage o țeavă pe sub Săsar.(pista de lângă podul peste Săsar) langa Spânzurătoare..În timpul asta Satu Mare termina de asfaltat ,reabilitează podul peste Someș,mai construiește un agua park.Dej,orășelul mic și prăpădit,a devenit un oraș înfloritor,îngrijit cu ștrandul Torok generator de profit pentru oraș.Centrul orașului Bistrița,o încăntare,drumuri reabilitate.La noi,nimic nu se poate face de cântări,lumini festive,cântece de tot felul și acum obligatoriu,festival de iarna cu roata panoramica și Mickey Mouse , atât de tradițional că ne doare.
Multumim pentru „aprecieri”. Se vede ca va uitati mai mult la capra vecinului decat la a noastră. Aveti grija, zice americanul ca ” the grass is greener on the other side because is fertilized with bullshit”. Din pozitia cuiva care face teren de 25 de ani, de2 ori pe săptămână, prin Maramures, eu vad evoluția. Am umblat pe” judetene de pamant” de am spart 3-4 mașini. Da, e spart orasul si se lucrează lasciv, dar tevile de apa canal erau putrede. Nu, nu vrem festivaluri nici noi. Nici vizite ” de lucru” pe santiere. Dar da, sa negi ca poti ajunge intr o ora pe asfalt in orice colt al Maramureșului, ca au retele de apa canal si unde nu vor, ba si telefonie si internet…Da, suntem jenanti, asa e.