Anul trecut, la sfârșitul lunii decembrie, s-au împlinit mai bine de trei decenii și jumătate de la căderea comunismului și instaurarea democrației în fostele țări socialiste. Timp suficient ca noile democrații, inclusiv a noastră, să ajungă la maturitate, să demonstreze că este în măsură să aducă românilor prosperitate, bunăstare, liniște și pace. Prin urmare, sacrificiile din decembrie ‘89, chiar dacă s-au soldat cu pierderi de vieți omenești și bunuri materiale, se justifică și nu au fost în zadar. Numai că, pentru cetățeanul simplu, problemele actualei societăți sunt greu de explicat, de înțeles și par contradictorii. Trebuie precizat că, la vremea respectivă, nu au fost modele de democrație disponibile de urmat, încât să înlocuiască repede dictatura, iar românii, de obicei, neinspirați, să aleagă varianta cea mai nepotrivită. Democrațiile sunt originale, cum au fost și dictaturile, se manifestă în variantele în care s-a manifestat și comunismul. Cine a călătorit în jurul anilor 80 dincolo, nu mai departe de Ungaria, a văzut o altă lume, un altfel de comunism, total diferit de România. Democrațiile postdecembriste s-au construit pe baza moștenirilor lăsate de dictaturi noilor structuri politice. Moștenirea a însemnat economia, gradul de civilizație, la care s-a adăugat convingerea asumată că democrația implică riscuri, nu se rezumă numai la libertatea de a protesta în stradă. Ulterior, evoluția democrației s-a reflectat în mersul societății a cărei direcție și sens au fost decise de guvernele aflate la putere, nu de popor. Nu știu dacă cetățenii din alte state implicate în evenimentele din ‘89 o duc mai bine și sunt mulțumiți de oferta propriilor democrații. Dacă da, este meritul conducătorilor care probabil au avut o strategie, au pus mai presus interesul poporului, au redat viață economiei, încât să-și mențină pe cât posibil forța de muncă acasă. În timp ce polonezii de la început și-au retehnologizat industria, românii sub guvernarea Roman au dat-o la fier vechi.
Democrația românească este originală, dar fiind bazată pe măsuri antipopulare, a devenit dictatură și a evoluat negativ. Așa spune opinia publică, părere văzută de jos. Unele aspecte care-i definesc originalitatea se leagă de istorie, altele de dată recentă sunt originale datorită contradicțiilor din societate. Spre deosebire de țările vecine, în România, democrația s-a născut prin violență, în condiții nici azi elucidate de justiție. Ce poate fi mai original decât uciderea cu sânge rece de noua putere a familiei Ceaușescu. Deși nu are logică, originală este și ipoteza că românii nu știu să-și aleagă conducătorii. Indiferent ce partid ar fi venit la putere, situația era identică, deoarece politicianul român are gena corupției și hoției în fondul său genetic. Că, vorba vine, ce-i în mână nu-i minciună. Să ne amintim de circul făcut de lidera SOS în țară, europarlamentar dispărut total de pe ecranul politicii. Averea acumulată în perioada unei demnități iese la iveală cu ocazia unor evenimente gen Rodica Stănoiu, ministru al Justiției. La scară mare, polarizarea societății într-un timp scurt este specifică democrației originale cu evoluție negativă. În timp ce o seamă de români își permit achiziționarea de proprietăți în țări exotice, majoritatea pensionarilor au pensii mici, iar în mediu privat, angajații sunt retribuiți cu salariu minim pe economie. Alternanța la putere formată din coaliții de partide nu este originală, dar în democrația noastră a eșuat.
În ultima vreme, responsabilitatea eșecului s-ar părea că revine premierului Bolojan, aflat în fruntea unui guvern de coaliție format din prea multe partide puse numai pe scandal și ONG-uri dornice de funcții fără nicio strategie pentru țară. Realitatea este că, în campania electorală, și românii s-au lăsat seduși de promisiunile făcute de partide bazate exclusiv pe pensii și salarii majorate, ca ulterior, să fie tăiate pentru reducerea deficitului bugetar. Votul negativ repetat cu ocazia parlamentarelor și câștigarea lor numai cu astfel de promisiuni este trăsătură specifică democrației originale, lipsite de identitate. Originală rămâne migrația politică, semn că ideologia partidelor nu are valoare. Originală a fost decizia CCR de anulare a turului doi a prezidențialelor de la finalul anului 2024. În Parlament și Guvern, în funcții de conducere în stat, democrația promovează incompetența, oportunismul, sinecurismul, nepotismul, personaje cu bani sau oferte de altă natură. CCR a devenit instituție stat în stat, iar ONG-urile, se pare, conduc România. Măsurile austere aplicate populației și discriminatorii față de marile companii sunt specifice dictaturii, nu democrației. În ideea că va ajunge la un compromis cu Bolojan, PSD amenință cu ieșirea de la guvernare, dar nu o face, ci lasă impresia că joacă la două capete. Nu știu cine dictează, probabil porunci vin și de la Bruxelles, însă ajutorul financiar acordat Ucrainei și Moldovei, înarmarea țării cu arme vechi nu sunt favorabile românilor. Despre starea națiunii și evoluția democrației aflăm de la posturile Tv unde se promovează manipularea, dezinformarea, concurența bazată pe scandal și alte vicii specifice mass-mediei. Cu toate măsurile de austeritate, în timp ce a crescut numărul românilor că țara merge într-o direcție greșită, a crescut și a respondenților ce declară că anul trecut au trăit mai bine și foarte bine față de anul precedent. Societatea românească se comportă contradictoriu, iar realitatea cotidiană contrazice teoria sărăciei promovată la Tv. Dependența de mașină personală, concediile în țări străine vara și în sărbători, lipsa de reacție a populației față de măsurile de austeritate, nostalgia vremurilor comuniste denotă că în România alegerile libere nu mai reprezintă esența unei democrații sănătoase și eficiente.
prof. Vasile ILUȚ
