Înainte chiar de a începe acest text, știm că urmează oprobriul suveraniștilor. Cum, mă, „necititule”, nu știi atâta? Dacii, romanii, bubulii, tunelurile din Apuseni, limba daco-romană, apoi „ceva unguri” acolo și nu ți-i bugăt? Ce tot amesteci ăla… cum îi zice… nămolurile orășenești? Nu ți-i bine? Numai că istoria, dacă n-o iei mot-à-mot pe cea din școală și pui pe lângă ea și ce au scris alții, zice altceva. Și nu, nu dați vina pe șablonul cu „n-au existat izvoare, mărturii scrise”. Ba au existat, atâta că nu ne prea convin.
Prin urmare, vă invităm să trecem în revistă, fără aport A.I., Doamne ferește, ca să nu ne trezim că primii aici au fost amerindienii, lista lărgită a oaspeților acestei părți de lume, Maramureș în special, Transilvania în general. Nu înainte de a picta un peisaj: Maramureșul era 80% pădure. Transilvania nu era departe, cu observația că înainte de agricultura masivă, în interiorul Ardealului și spre Pannonia era o imensă zonă mlăștinoasă. Abia în secolul 19, bazinul Tisei a fost desecat, din 1846 s-au eliminat 589 kilometri de meandre, ba regularizări s-au făcut și pe afluenții Mureș, Criș și Someș. Miza? 12,5 milioane hectare de desecări, terenuri agricole noi, în Ungaria și aici.
Cine au fost oaspeții nedoriți?
În primul rând, au venit marile invazii barbare. Încă de pe vremea ocupației romane, dar și dinainte. În anii 220-230, GOȚII s-au așezat la nord de Dunăre. În timp s-au divizat, VIZIGOȚII la noi, iar OSTROGOȚII dincolo de Nistru. HUNII au apărut din anii 350 și au dus lupte serioase cu vizigoții. Pe rând, s-au luptat și cu romanii, ba unii s-au aliat cu ei împotriva celorlalți. În anii 405-406, au venit VANDALII și ALANII. Între 380-440, hunii au cucerit tot ce au prins, apoi s-au așezat în Pannonia. Dar atacau sate, orașe, extorcau, doar epidemia de ciumă i-a oprit să cucerească Roma. Până în anii 1000, au mai trecut peste aceste meleaguri SLAVI, NORMANZI, TURANICI. 
Să nu uităm și de conviețuirea dacă din secolul 5 cu CELȚII, marii meșteșugari, armurieri și producători de podoabe ai vremii. Apoi, hărți ce documentează atacurile vikinge dinspre nord, toate făcute pe râuri în jos, îi apropie și de zona noastră, de Nipru, Prut, Tisa. De Marea Neagră. Sunt dovezi ale ajungerii vikingilor la Constantinopol, ba prezența lor drept gardă imperială.
Revenind la oile noastre, la popoarele ce au venit neinvitate, observăm prima invazie MONGOLĂ din 1241, cunoscută la noi drept Marea invazie tătărască. Există o mărturie de atunci, a călugărului italian Rogerius, ce scria în „Carmen Miserabile” despre aventurile sale transilvane din anii 1201, 1205, că a străbătut Transilvania pustiită, plină de cadavre, de case arse, de cranii împlântate în bote. În 1285, altă invazie mongolă, condusă de Nogai Khan, pustiește, pierderile sunt evaluate la 15-50% din populație, cu sclavi cu tot. Pe timpul regelui Bela IV, sunt aduși pentru prima dată coloniști germani. În timp, apar și satele de oaspeți regali maghiari, cum ar fi la noi Câmpulung la Tisa. Când te gândești c-ai scăpat de un rău cu un rău mai mic, urmează valuri-valuri de raiduri ale OTOMANILOR, secondați de TĂTARI, în 1375, 1419, 1420, 1425, 1428, 1431. Odată cu Imperiul Otoman, a venit și ultima migrație, dinspre Asia, în secolul 14, cea a ROMILOR. Venind pe fondul existenței, deja a organizării medievale, au fost înrobiți. Nu la noi, ci peste tot, ei apar din Turcia în Balcani, din Spania în Franța, ba pe fondul deportării de către portughezi, chiar în Brazilia. „În februarie 2016, în timpul Conferinței Internaționale a Romilor, ministrul indian de Externe Sushma Swaraj a declarat că romii sunt fiii Indiei. 
Conferința s-a încheiat cu recomandarea către Guvernul indian de a-i recunoaște pe cei 20 de milioane de romi răspândiți în peste 30 de țări ca parte a diasporei indiene”, scrie pagina lor de pe Wikipedia. „În spațiul nord-dunărean, prima atestare documentară a romilor datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin. Între aceste bunuri, mobile și imobile, donația unchiului său Vladislav I către mănăstirea Vodița, pe care o întemeiase cândva între 1370–1371, se aflau și 40 de sălașe de „ațigani”, din aceeași sursă.
Să nu credeți c-am rămas cu atât. Invazii tătărăști am mai avut în 1594, în 1717-ultima, cea legendară, în care cică i-am înfrânt. Dar Maramureșul și acest nord de țară au avut de pătimit și din cauza trupelor imperiale ce au ocupat de mai multe ori regiunea, în lupte cu tătarii, polonezii, turcii. Însuși generalul Gheorghe Basta, cel ce l-ar fi trădat pe Mihai Viteazul, a deținut în 1599 cetatea Hust de vizavi de noi, de peste Tisa. Au urmat alte prezențe nedorite, ale trupelor maghiare, austriece, germane, apoi rusești, ba chiar tentative de ocupare ucrainene, vezi lupta de la Cămara.
Au fost și oaspeți doriți?
Da, am avut oaspeți de seamă, de care strămoșii noștri or fi fost mândri. Regele Emeric, cel căruia îi datorăm atestarea documentară din 1199. Da, cu accidentul de vânătoare din Pădurea Maramureșului. Apoi regele Andrei II. Apoi ai noștri (cumva) Rege Ferdinand cu regina Maria, cu principii Carol și Nicolae, pe la Petrova, Moisei, Sighet, Vișeu, cu pauză de pescuit pe Vaser. Ulterior, regele Mihai tânăr, în vizită cu clasa, revenit la bătrânețe. Apoi, toți președinții României, de la Nicolae Ceaușescu la Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis și… cam atât deocamdată. Sigur, ne mândrim cu alte vizite, ale marelui compozitor 
Béla Bartók, a marelui istoric Nicolae Iorga. Una peste alta, privind înapoi, un pic de sămânță de adevăr tot or avea suveraniștii ce n-au ajuns cu cititul până aici, la capăt de text. Cu toți cei de mai sus amintiți, oaspeți doriți/nedoriți, invitați/neinvitați, bineveniți sau ba, vorbim aceeași limbă romanică, de ne ducem în Italia sau Spania și înțelegem mai tot și suntem înțeleși. Cum-necum, cu toate urgiile ce-au trecut peste noi, ne-am păstrat identitatea. Cu mânz, cu viezure, cu baraboi sau cu tisturi, cu balmoș sau cu sarmale, când zice italianul „La Speranza e l’ultima a morire”, știm, oameni buni, cum stăm și ai cui suntem pe lumea asta!!
