„N-am sperat și n-am avut teamă”
Antoniu-Gabriel Marincaş a absolvit Colegiul Național „Vasile Lucaciu” Baia Mare, la profilul matematică-informatică intensiv limba engleză. Este unul din elevii care a reuşit să obţină mărirea notei după depunerea unei contestaţii la proba scrisă de limba şi literatura română din cadrul examenului de bacalaureat. Mai mult, el a fost notat cu 10 în urma soluţionării contestaţiei. Media finală la bacalaureat a fost de 9,70, având nota maximă la limba şi literatura română, 9,75 la matematică şi 9,35 la fizică. Antoniu-Gabriel Marincaş va urma din toamnă cursurile Facultății de Automatică, din Cluj-Napoca
„Subiectele sunt, de multă vreme încoace, șablonate, menite parcă să-i îndepărteze pe elevi de limba și literatura română”
R: Cum ai primit vestea că ai obținut nota 10 după contestație la proba de limba şi literatura română?
A.G.M.: N-a fost spectaculos – în acea duminică eram la țară, făceam ordine prin casă și aud la televizor că s-au publicat rezultatele finale mai repede. Abia peste vreo două ore vreau să verific site-ul oficial și, deschizându-mi telefonul, văd un mesaj al unui coleg care mă felicita, fără alte precizări. Am intrat apoi pe site și am văzut rezultatul. Este, într-adevăr, un fel de recunoaștere a competenței sau pregătirii sau cum s-o spune în limba de lemn, dar nu aș fi avut niciun fel de regret nici în situația în care nota nu s-ar fi modificat, nici în situația în care n-aș fi depus contestație deloc.
R: Care a fost nota inițială și ce te-a convins să depui contestație?
A.G.M.: Nota inițială a fost 9,70. Am decis să depun contestație în urma vizualizării lucrării (inovație salutară la nivel organizatoric, însă poate fi îmbunătățită: spre exemplu s-ar putea afișa punctajele pe fiecare subiect în parte, ca la olimpiade, pentru evitarea depunerii unor contestații redundante), unde m-am convins că nu aveam greșeli demne de depunctat (o greșeală de punctuație per subiect este admisă; eu nu aveam mai mult).
R: Te așteptai la o modificare a notei?
A.G.M.: Eram convins că nu va scădea. În rest, am ascultat de Eminescu – n-am sperat și n-am avut teamă.
R: Cine te-a încurajat să depui contestația?
A.G.M.: Nimeni. Am vorbit cu doamna profesoară, iar ea mi-a spus că nu poate nici să mă încurajeze, nici să mă descurajeze să depun contestația – recorectarea dă rezultate diferite de la lucrare la lucrare și șansele de a nimeri o pereche de corectori care să aprecieze lucrarea drept de 10 sunt greu de estimat.
R: Ce le-ai spune elevilor care ezită să conteste o notă pe care o consideră nedreaptă?
A.G.M.: Nu le-aș da niciun sfat. Adeseori, nota scade după recorectare. Nota mea inițială, din anumite puncte de vedere, nu a fost nedreaptă. Ridicarea ei la 10 o simt asemeni unui gol dat de echipa favorită în prelungiri, la ultima fază, meciul fiind oricum câștigat – motiv de satisfacție, evident, dar rezultatul este, în esență, același.
R: Consideri că diferența dintre cele două note ridică semne de întrebare asupra procesului de corectare?
A.G.M.: Nu. Cel puțin nu în cazul meu. Consider că ambele punctaje mi-ar fi putut fi legitim acordate sub deplină acoperire legală și fără remușcările incorectitudinii.
R: Cum ți s-a părut subiectul la Limba și literatura română? Te aşteptai la acest subiect?
A.G.M.: Subiectele sunt, de multă vreme încoace, șablonate, tipice, menite parcă să-i îndepărteze pe elevi de „limba și literatura română” în loc să-i evalueze cu folos. Iar dacă mă așteptam la acest subiect, am o întâmplare amuzantă: în seara anterioară probei am făcut o plimbare în care nu una, ci două pisici negre mi-au tăiat calea, eveniment interpretat a doua zi dimineață de un coleg drept vestitor de „Plumb”, de George Bacovia – Bacovia fiind, într-adevăr, autorul din cerința subiectului III, deci se poate spune că, intrând în sală, aveam la ce să mă aștept. Totuși, eu am fost pregătit pentru orice cerință plauzibilă.
R: Care probă ţi s-a părut cea mai uşoară şi care te-a pus în dificultate la bacalaureat?
A.G.M.: În vederea probei la limba română m-am străduit să obțin un rezultat cât mai bun. Probelor de matematică și fizică nu le-am acordat prea multă importanță, notele de la acestea nefiindu-mi luate în considerare la admiterea la facultate, datorită rezultatelor obținute la olimipadele de fizică la care am participat. Deci în dificultate n-am fost pus, iar ultimele probe au fost ușoare pentru mine întrucât trebuia să bifez prezența mai mult decât orice. Așa și-au făcut loc și cele câteva greșeli stupide de acolo. Nu regret însă nimic.
R: Îţi place să lecturezi? Dacă da, care sunt autorii preferaţi, cărţile favorite?
A.G.M.: Îmi place să citesc, dar, din păcate, n-o mai fac la fel de mult ca „pe vremuri”. Nu pot să spun că am vreun gen, autor sau perioadă preferate. Există un număr de cărți care au avut un mare impact asupra mea, dar nu pot să găsesc vreun fel de „fir roșu”, de caracteristică recurentă între ele. Încerc totuși să desprind cât mai multe lucruri din operele pe care le citesc, atât în plan ideatic cât și la nivelul teoriei literare.
În cazul programei şcolare la limba şi literatura română „există mult loc de îmbunătăţire”
R: Cum ţi se pare că e programa de liceu la limba şi literatura română?
A.G.M.: Asupra programelor de la științele exacte am niște sentimente foarte bine definite (și, deseori, negative), mai ales în lumina olimpiadelor de fizică, în vederea cărora am învățat să învăț fizică și matematică „adiacent” programelor școlare. În ceea ce privește limba română cred că există mult loc de îmbunătățire, însă nu știu punctual ce aș modifica. Cred că este nevoie de intervenția unor experți veritabili în domeniu. Decizia luată de a se reintroduce gramatica la liceu poate avea efecte pozitive. Problema rezidă, în perspectiva mea, în aceea că elevii nu sunt atrași de literatură, de lectură, nu prețuiesc în mod special o exprimare îngrijită, nu devin, în urma orelor de română, mai maturi spre „examenul maturității”, ci sunt încărcați de șabloane inutile și încurajați să regurgiteze informații care nici măcar nu sunt puse în relație cu opera studiată. Amintesc doar că singurul auxiliar pentru bacalaureat dintre cele pe care le-am văzut care să-l încurajeze explicit pe elev să citească opera discutată datează taman din 2006. În aceste condiții, materia devine o corvoadă, iar acei profesori extraordinari, care depun mult mai mult efort decât li se cere pentru a nu aliena interesul copiilor și pentru a-și desfășura profesia într-un mod demn de o lume mai civilizată își pierd imaginea în fața mulțimii de dezinteresați sau complăcuți în meditații netoate.
R: Care au fost materiile preferate în timpul şcolii?
A.G.M.: Limba și literatura română. Chiar și în perioadele în care se îngăduiau absențe spre pregătirea pentru olimpiade naționale, eu am fost prezent la fiecare oră. Aici este poate cel mai bun loc în care să spun că am avut norocul extraordinar de-a fi fost elevul celor mai bune profesoare de română. În gimnaziu, d-na prof. Claudia Bilașco a fost, și pentru mine încă reprezintă, imaginea autorității supreme în materie, iar caietele mele de atunci sunt încărcate de cele mai vii amintiri și cele mai clare explicații. Pe parcursul liceului am fost îndrumat de d-na prof. Alina Dorle, orele sale fiind cel mai important lucru care o să-mi lipsească acum, după terminarea liceului. Admir atât efortul depus pentru scoaterea din prozaic a predării, cât mai ales resursele lexicale aparent nemărginite și modul întotdeauna nebănuit în care-și configura discursul, încât puteam, în timpul unei ore, să intuiesc perfect ideea transmisă însă rareori să ghicesc următorul cuvânt.
Vreau să amintesc și de orele de informatică ale d-nei prof. Adela Filip, care vor rămâne cu drag inclusiv în amintirea celor ca mine, cărora materia ca atare le displăcea, prin aportul de cultură și bunătate pe care-l aducea mereu.
R: Ai participat şi la alte competiţii în timpul liceului? Ce rezultate ai avut?
A.G.M.: Pe de-o parte, am participat în trei ani consecutivi la etapa națională a Olimpiadei de Fizică, cu cel mai bun rezultat la debut, în clasa a X-a – o mențiune a Ministerului. Totuși, atunci nu știam ce înseamnă asta și, în orice caz, atât calitatea rezolvărilor mele, cât și calitatea subiectelor a scăzut de-atunci. Cel mai important rezultat al meu în urma acestor participări este dat, înainte de clasări sau diplome, de prieteniile pe care le-am legat, cu colegi ai mei de clasă, participanți și nu numai, și de ocazia de a cunoaște niște oameni foarte interesanți, în toate sensurile cuvântului.
Pe de cealaltă parte, în fiecare an de liceu am participat la etapa județeană a Olimpiadei de Limba și Literatura Română, fără vreun fel de pregătire sau aspirații, doar în baza felului în care analizăm textele și-mi formulam ideile. În aceste condiții, la ediția din anul acesta, când mă așteptam să obțin vreo 60 de puncte, enormă mi-a fost mirarea văzând că am fost primul din județ. Cu 94 de puncte neverosimile. La etapa națională, ce-i drept, n-am obținut cine știe ce rezultat, însă acea experiență este, probabil, cel mai suprareal lucru pe care-mi va fi fost dat să-l trăiesc.
R: Cum ţi s-au părut anii de liceu?
A.G.M.: Sunt câteva lucruri și momente din liceu de care-mi va fi dor. Anii de liceu mi-au fost încărcați și cu niște dificultăți în plan familial, deci amintirile vor fi diverse. Perioada festivităților a fost măcar dominată de o oarecare dezorganizare la nivel instituțional, deci n-am avut parte de emoțiile proprii acelui moment. „Parada absolvenților” în mod special am simțit-o drept un bâlci nejustificat.
R: Ce planuri de viitor ai? Unde vei merge la facultate?
A.G.M.: Nu am planuri foarte clar definite pe termen lung. Am ales să urmez cursurile Facultății de Automatică, din Cluj-Napoca.
R: Ai ales o facultate din ţară sau din străinătate? De ce această opţiune?
A.G.M.: Am ales să studiez în țară pentru că, nici nu știu din ce motiv, vreau să rămân în România. Consider totuși că acei colegi ai mei care au ales să studieze în străinătate au luat o decizie bună pentru ei.
R: Cum îţi vei petrece vacanţa?
A.G.M.: Am de lucru la țară, pe lângă casă.
R: Ce gânduri ai pentru elevi, pentru a-i motiva să se implice la şcoală?
A.G.M.: Nu pot să vin și să sfătuiesc pe cineva cum să-și organizeze timpul sau prioritățile. Cred că evoluția unui elev este chiar mai mult influențată de mediul în care se află – părinți care încurajează obiceiurile pozitive prin forța exemplului; profesori pregătiți, care muncesc într-un cadru social și legislativ prielnic; programe școlare și examene competent alcătuite; o societate care prețuiește cultura și judecata înaintea demagogiei și furtului etc. –, decât de propria sa determinare sau ambiție, acestea, după părerea mea, rareori impunându-se. De altfel, nici eu n-am fost prea „implicat” la școală, în afara încercărilor de a-i ajuta pe colegi la anumite materii cu cunoștințele pe care eu le-am dobândit într-un mod mai puțin păgubos decât prevede programa.
